Medici nou-nascuti :)

Pentru toti cei care mai au curajul de a da admiterea la Medicina...

Entuziasm, curiozitate, vointa, inteligenta, carti, examene, nopti albe, dedicare, stiinta, descoperiri, munca, voluntariat, oameni, boli, suferinta, vindecare, arta, bucurie, zambete, respect, incredere, uimire, piedici, dezamagiri, tristete, lacrimi, ajutor, prieteni, altruism, speranta, realism, etica, multumire...

Enumerarea de mai sus nu este o salata de cuvinte. Nici nu este intamplatoare. Reprezinta nimic altceva decat coordonatele, in linii mari, fireste, ale vietii unui student la medicina. A se observa ca nu exista absoluturi, nu exista numai bine sau numai rau, nu exista numai alb sau numai negru, exista insa dualism, exista stari intermediare si asta pentru ca medicina nu este catusi de putin exacta. Nu este matematica. Este arta, este intr-o oarecare masura o poezie. Are propriul ritm si trebuie sa aiba si rima. Trezeste un melanj complex de trairi. Medicina este un stil de viata si totodata o lume. O lume intreaga, de sine statatoare, cu reguli proprii si cu putine influente din exterior. Medicina este o provocare continua, nu te lasa sa te plictisesti, nu te lasa sa-i scapi din mreje.

O data ce realizezi ca de fapt nu ideea de medicina este cea care te motiveaza, ca nu mesianismul adanc ingropat in subconstientul tau este determinant, ca nu parerea celor multi conteaza si ca de fapt altruismul, dorinta de a fi aproape de oameni in momentele lor cele mai grele, disponibilitatea de a ajuta oamenii fara sa astepti ceva in schimb, dorinta de a cunoaste, de a sti in amanunt mecanismele intime ce pun in miscare fiinta umana, de a tine pasul cu descoperirile stiintifice, ei bine din acel moment vei intelege ca iubesti medicina. Vei intelege ca rimezi in marea ei poezie. Vei intelege ca iti vei gasi un loc al tau in marea ei lume, un loc in care te vei simti bine, te vei simti tu si ca indiferent de greutatile intampinate, medicina NU te va dezamagi. Cel mult oamenii pot face asta.

Asa ca tu, cel care citesti aceste randuri, daca te regasesti in cele scrise, sa stii ca ai facut cea mai corecta alegere pentru tine. Sa nu te temi. Mai ai nevoie doar de vointa si un gram de entuziasm. Realismul il vei capata pe parcurs. Paradoxal, dar medicina te invata in acelasi timp cum poti ramane cu picioarele pe pamant in timp ce constientizezi ca singura ta limita nu este decat cerul, in ciuda aparentelor, in ciuda impresiei de cusca. Vei intra intr-o lume noua, te vei simti copil, vei vedea ca trebuie sa inveti sa mergi, sa intelegi, sa-i folosesti limbajul, sa faci cele mai bune alegeri (dupa ce vei fi facut deja cateva greseli), sa percepi lucrurile altfel, sa gasesti solutii iar pentru toate astea curiozitatea va fi cel mai bun combustibil. Un student la medicina nu este decat un copil la inceputul unei noi vieti,la inceputul unui mare joc. Cat de tineri si cat de batrani pot fi copiii...

Bine ai venit, suflete, in lumea noastra... incepi o noua viata, nu cativa ani de facultate.

Disclaimer:
Acest text scris de mine a aparut si in numarul din octombrie al revistei SSMB, "Viata Societatii" si a fost si atunci, ca si acum, dedicat boboceilor medicinisti. E drept ca admiterea va fi abia pe 22 iulie, insa stiind ca nu voi putea blogui la data aceea, am anticipat si am zis sa marchez evenimentul prin aceasta postare...

Multa bafta!
Anca

Tacerea mieilor

Motto:

"Atunci de ce tacerea asta

Atat de densa, de ingrozitoare?

Ba comunicam cu cei de dincolo

Tot timpul

Dar nu mai avem ce sa ne spunem"

Marin Sorescu, "Atunci"

A fost o vreme cand credeam ca studentii sunt o reala forta sociala. A fost o vreme cand credeam ca studentii sunt cei care pot incepe revolutii, sunt cei care au toate resursele unei transformari. A fost o vreme in care credeam ca studentii isi cunosc cel mai bine interesele si lupta pentru ele pana au castig de cauza. A fost o vreme cand percepeam studentii ca pe un personaj colectiv: o minte, o voce, o vointa, o directie de actiune. A fost o vreme...

Acum cand si eu sunt la randu-mi studenta (si nu de putina vreme) nu mai simt acealasi lucru. Acum nu mai vad personajul colectiv. Acum nu mai vad lupta pentru cauza comuna. Acum nu mai aud vocea. Totul e zgomot de fond. Nu se mai produce nicio coagulare. De ce? Am tot incercat sa caut raspunsul acestui «de ce ? ». N-as zice ca am reusit pe deplin sa-l gasesc. Nu-mi pot explica inca in mod complet fenomenul...

In jurul meu multi mustesc de nemultumire cand vorbesti cu ei, multi au ceva de comentat in particular. Totodata urmaresc si grupurile de discutii ale medicinistilor, forumurile si blogurile si observ ca pe acolo e tacere. De ce? Multi se plang ca nu sunt informati, ca sunt izolati si privati de dreptul lor de a avea acces la toate deciziile, la toate noutatile, la toate proiectele. Ei bine, eu tocmai partea asta nu o inteleg, aici apare contradictia, aici e salasul paradoxului...

Exista foarte multe surse de informare adresate specific studentilor medicinisti insa ajung sa cred ca pana la urma comoditatea este singura vinovata. Toti asteapta sa le aduca cineva de-a gata o lista exhaustiva cu informatiile necesare lor. Totul la un loc, un review la botul calului.

Fiind atat un fin observator cat si o persoana implicata activ in ceea ce inseamna forumuri & grupuri de discutii & bloguri cu caracter medical pot spune ca EXISTA informatia necesara. Exista chiar si dorinta de comunicare din partea celor ce share-uiesc informatia, insa totul sfarseste prin a fi de o maniera unilaterala nu pt ca asa se vrea ci pentru ca lumea nu participa la discutii. Pur si simplu iau la cunostiinta si atat. Feed-back-ul se lasa asteptat. Pe toate forumurile, grupurile, blogurile despre care vorbeam suntem mereu aceeasi oameni dispusi sa impartaseasca din informatie, restul... e tacere. Sunt incredibil de multi cei ce stau comozi in spatele monitorului, citesc informatiile aduse si atat, fara a imbunatatii in vreun fel calitatea/ cantitatea lor, fara a contribui cu un plus de informatie chiar daca o detin sau fara a-si exprima opinia personala.

Efectiv este imposibil sa scoti o vorba de la marea de useri inregistrati si abonati ca la un ziar decat daca apare cineva din senin care sa se revolte. Din acel moment incepe distractia. Incepe nebunia cu delimitarea taberelor imaginare, incepe paranoia etichetarilor, incepe sirul de acuzatii. Intotdeauna de vina sunt fie “sesemebistii”, fie “lesemebistii”, fie “somsistii”, fie “seseceristii” fie stiu si eu ce dumnezeu alta organizatie studenteasca mai exista in UMF de parca nu am fi toti o apa si-un pamant, toti egali in drepturi, toti studenti ai aceleiasi institutii.

Brusc a fi membru intr-o astfel de organizatie iti atarna o tinichea de coada... de ce? Inteleg ca cine e interesat de avantajele respectivului grup e liber sa se inscrie cum este apoi liber sa se retraga in caz ca este dezamagit. Atata vreme cat esti constient de avantajele si dezavantajele in a fi sau a nu fi membru, nu ai dreptul sa comentezi statutul celorlati. A fost decizia ta in a te afilia sau nu unei organizatii studentesti. Informatiile despre proiectele lor circula si in afara, nu sunt o casta inchisa la fel cum si informatiile de interes general sunt absolut la liber .

N-as fi crezut ca poate fi necesara vreodata urmatoarea precizare, insa situatia din ultima vreme ma obliga sa o subliniez: grupurile de discutii nu sunt doar pentru membri, se poate inscrie oricine. Astfel, cel mai mare grup de discutii , cel al sesemebeului este LA LIBER pt toata lumea, in sensul ca oricine poate da click pe butonul de join fie ca e membru sau nu, doh. Decizia de a te inscrie in grup pt a primi informatiile iti apartine personal, asa ca NU poti spune ca ssmb-ul refuza sa comunice tuturor studentilor noutatile ci ca TU personal iti vei fi refuzat in mod deliberat dreptul la informare...

Revenind...cam asta e singura situatie in care exista un soi de discutii, adica situatia pseudorevoltelor interne pe un camp de lupta virtual. Si e mult spus "discutie" nefiind ceva constructiv ci mai degraba un circ in toata regula. In general nimeni nu asteapta un raspuns, doar aunca niste acuzatii in general bazate pe zvonistica, nu exista respect pentru ceilalti colegi, totul abunda in sarcasm pentru ca toti capata curaj doar din spatele unui nick-name. In final nu se rezolva nimic, nici nu ar avea cum, caci nimeni nu propune si niste solutii, se termina doar cu niste orgolii ranite, alte frustrari acumulate aiurea si eventual o imagine si mai sifonata a medicinistilor in general tinand cont ca oricine poate avea acces la toate discutiile astea.

In fine, incercari timide de comunicare se mai fac inainte de examene cand fiecare cere cate o impresie despre un examen, un prof, o grila, o atentie, o maslina, o scobitoare straina. Deci strict cand cineva are nevoie urgenta de ceva. Daca are noroc i se va raspunde, daca nu, nu, si asta pentru ca numai cateva persoane, mereu aceleasi, sunt dispuse sa dea raspunsuri.

In restul timpului este liniste. shhhh... sa nu deranjam... shhh... dormiti linistiti

Concluzia mea este ca indiferent cat de multe grupuri de discutii am avea, tot fara folos ar fi din moment ce pe multitudinea de forumuri/ grupuri/bloguri existente deja bate vantul... Pur si simplu NU STIM SA COMUNICAM. Suntem o adunatura de autisti, fiecare cu interesul personal, fiecare pentru el. Nu mai suntem de mult un personaj colectiv, nu ne mai stim interesele comune si nici nu suntem dispusi sa imbunatatim situatia asta. Ne complacem. Suntem comozi si autosuficienti. Nu mai avem ce sa ne spunem. Nu ne mai cunoastem si nu ne mai respectam reciproc. Nu mai suntem colegi. Ne invidiem fara sens. Nu ne mai coagulam...

De ce?

Ei bine, eu una nu am gasit inca raspunsul...

A fost o vreme cand aveam pretentii de la noi ca studenti...

To whom it may concern...

Pediatric Resources:

1. http://www.aap.org/profed.html - American Academy of Pediatrics

2. http://www.childrenshospital.org/newsroom/formNewsletter.cfm - subscribe to newsletter via e-mail (Children’s Hospital Boston)

3. http://www.rileychildrenshospital.com/physicians/links.jsp

4. http://www.paediatrics.info - MCQ, cases , news, guidelines etc

5. http://www.yourchildshealth.nhs.uk

6. http://www.pediatriceducation.org/

7. http://newborns.stanford.edu/PhotoGallery/

8. http://www.hawaii.edu/medicine/pediatrics/pedtext/

9. https://www.cchs.net/pediatricradiology/ - Pediatric radiology

10. http://podcasts.bmj.com/journal-adc - Archives of Disease in Childhood, BMJ

11. http://www.medscape.com/index/section_1668_0 - Pediatric interactive clinical cases index

12. http://www.rch.org.au/clinicalguide/cpg.cfm?tabnav=all - Clinical Practice Guidelines, The Royal Children’s Hospital, Melbourne

13. http://www.merck.com/mmpe/sec19.html

14. http://www.bestbets.org/database/browse-by-topic.php?CategoryID=236 – Best Evidence Topics, Peds

15. http://content.nejm.org/cgi/collection/neonatal_medicine

16. http://www.virtualpediatrichospital.org/

Daca mai stiti si alte link-uri pe aceeasi tema vasta a pediatriei, please share :D

PS: in week-end ma duc la un work-shop de PALS... can't wait :D :D :D

Pentru ca putem

Campania "inima copiilor" pentru departamentul de chirurgie cardiaca din cadrul spitalulului Maria Sklodowska Curie (fost Budimex)

Ping-pong

Motto:

"Putin imi pasa mie

de noutatile voastre.

Eu vin cu noutatile mele."

Marin Sorescu-"Jurnal intim"

Va amintiti cu siguranta de interviul dat de ministrul Bazac ziarului Adevarul, interviu care a involburat marea de medici rezidenti si nu numai. Poate nu ati aflat, desi mi-e greu sa cred, dar in aceeasi zi in care a aparut articolul in ziar, spre seara, ministrul sanatatii a aparut si la o emisiune televizata, mai exact, la "Editie speciala" pe TVR 1, unde, a sutinut raspicat, printre altele, aceleasi gogomanii referitoare la salariul minim al rezidentilor. Pe parcursul emisiunii a mai incercat sa mai dreaga busuiocul fastacindu-se ca se refera la salariul mediu al rezidentilor atunci cand moderatorul l-a informat ca se primesc telefoane in regie de la medicii rezidenti care sustin cu totul altceva.



Acesta a fost declicul. A fost fluierul de inceput de meci.

Toata suflarea medicinista s-a autosesizat, motiv pt care AMR-ul a luat prompt atitudine si a oferit o declaratie de presa in care arata cum insasi ministrul sanatatii dezinformeaza opinia publica si cere o dezmintire din partea sa.

Mingea este ridicata la fileu.

Fireste, ministrul apare si el la atac si raspunde in mod zeflemitor pe site-ul MS-ului unde mai intareste o data cele declarate mass-mediei, subliniind faptul ca in niciun caz nu dezinformeaza, mai mult, ne ofera bonus argumentele statistice pe tava pt a ne lamuri de infinita sa nevinovatie si corectitudine. Citind insa "argumentele statistice" ai parte de o alta surpriza...raportarea se face, la cine credeti, la rezidentii de...anapat si ML. Cred ca am cobit in postarea anterioara cand am pomenit de ei ca sunt niste raritati.

Ma rog, pe scurt, reiese ca este calculata o medie aritmetica (!!!) intre salariul de incadrare de 1019 lei al muritorilor de rand numiti si medici rezidenti si cel al rezidentilor de anapat/ML iar rezultatul da pe undeva pe langa cifra pe care ne-o tot flutura ministrul prin fata ochilor de cateva zile... Eu cred... nu, nu... eu sunt convinsa ca oamenii care au facut calculele astea au cunostinte de matematica si statistica similare cantitativ si calitativ cu ale mele. Iar cine are curajul sa le publice si sa le sustina corectitudinea cu mult patos pana in panzele albe deasemeni. Adica acolo ceva care tinde spre zero...Asta doar daca...dar nu, nu, n-are rost sa fiu paranoica...doar daca nu este vorba la mijloc de o rea vointa si o mica strategie de manipulare...



AMR-ul revine pe contraatac in forta astazi, asa cum este si firesc in situatia data, si cere demisia ministrului infatuat.

Mingea ajunge din nou in terenul celor de la minister.

Astept cu nerabdare si infinita curiozitate eschiva penibila ce va veni din partea acestora...
C-asa-i in tenis...

PS: lectura comunicatelor de presa a ambelor parti este obligatorie pt intelegerea si trairea desfasurarii evenimentelor.

Revista presei...

Buuun, s-a terminat vacanta, am fost la stagiu, am stat la stagiu- ca veni vorba: mare nebunie azi la UPU, nu pricep de ce lunea e mereu cea mai aglomerata zi-, am dat lucrarea saptamanala, am stat pana si la curs (doar eram plina de energie dupa vacanta), am plecat de la spital si am ajuns, ca omul, acasa. Asta asa bref, in loc de introducere si in loc de "saru'mana fa, buna ziua ba".

Ajunsa acasa in coltul meu prafuit de galaxie bucuresteana, dupa ce-mi arunc toate cele pe birou/pe langa birou, dupa ce scap si de matzone, dau drumul la calculator si ma asez confortabil, cu o cana maaaaare de cafea buna sa mai citesc una alta, incepand cu mailurile, continuand cu forumurile (btw - ai naibii spammeri ce ma seaca sa dau zi de zi banuri si sa dezactivez conturi) si terminand cu niste ziare online...

Ei bine, cand ajung la partea cu "ziarele -online", soarta imi rezerva o surpriza: ministrul sanatatii da un interviu amplu ziarului "Adevarul". Imi zic in sinea mea - "Moaaa, asta e de citit" si ma pun pe treaba. Lectura decurge alene pana cand ma blochez la un paragraf. Asa sunt eu: daca o chestie mi se pare ne-la-locul ei intr-un document scris, pur si simplu nu pot sa trec mai departe, imi pun prea multe intrebari si se face un stufaris de nelamuriri peste care nu pot trece. De data asta m-am blocat dupa ce citisem, stiu si eu, sa zic 20-30% din articol. Sa vedeti ce spune nenea ministrul astfel incat sa reuseasca sa-mi faca mintea sa-mi stea in loc :

" Este normal ca un medic din spital să lucreze
pentru 1.000 de lei pe lună?
-Eu nu cred că există vreun medic de spital care lucrează pentru 1.000 de
lei pe lună. Din toate statisticile pe care le am eu, un medic rezident, care este treapta cea mai mică de pregătire,
are minimum salariul de 1. 900 de lei. Şi are 1. 900 de lei
ţinând cont că nu are gărzi şi sporuri"

Ma stiti, eu cu matematica nu ma inteleg tocmai bine, asa ca am stat calma si mi-am facut cu mult sange rece un calcul scurt pe hartie, cu creionul, inainte sa apuc sa ma enervez (nu care cumva sa-mi consum energia atat de importanta pe niste fleacuri inchipuite) si, dupa cunostintele mele limitate de matematica, rezultatul calculelor arata cam asa: 1.900 lei noi = 1900 x 10.000 = 19.000.000 de lei vechi !!! Ori, stau eu si ma intreb acum retoric: ce rezident are un salariu de 19 milioane de lei vechi , in afara de raritatile de rezidenti pe anapat??? Si plus de asta, chiar ma intreb cator rezidenti li se platesc garzile pe care le fac, sau cei care teoretic au garzile platite (adica cei din ani mari), oare au intr-adevar toate garzile la care ei sunt efectiv in linia a 2 a la garda platite? Presupun ca intuiti macar raspunsurile corecte daca nu cumva le stiti deja... Dl minsitru nu prea le-a intuit, pare-mi-se.

Citind afirmatia de mai sus, spusa sub protectia "statisticilor" oficiale, eu nu mai pot sa continui lectura articolului. Nu stiu care, dar unul dintre noi este prost informat : ori eu, ori dl ministru, nu exclud nici una dintre variante. Plecand insa de la premiza ca eu as avea dreptate (asa cum cred ca am), cel putin pana ma lamuresc ca nu ar fi asa, eu nu pot citi in continuare toaaaata declaratia aia data presei. Sau vreo alta declaratie de-a sa.

Ce incredere sa am eu in ceea ce voi citi in continuare? Ce pretentii pot sa am de la cineva care nu stie exact ce are sub obladuire, dar stie ca trebuie sa faca modificari, sa faca "reforme"? Ce rost are in final sa mai citesc balivernele pe care le indruga in continuare stiind ca sansele sunt foarte mari sa fie niste chestii la fel de rupte de realitate ca cele pe care tocmai le-am citat...

La urma urmei ma simt luata de proasta, fie si ca simplu cititor, teoretic profan - daca nu m-as invarti in cercurile in care ma invart as lua de bun ceea ce zice, oficial, un ministru si mi-as formula o parere si as judeca aiurea niste oameni si niste situatii, dar ma simt luata de proasta fie si ca student la medicina si mai ales ca viitor cadru medical care, spre deosebire de inaltul oficial, mai stie una alta despre real-life-ul sistemului medical...

Chiar m-a indispus articolul asta, damn it!

Cand am citit enormitatea aia de fraza aproape ca as fi ras, daca n-ar fi de plans. Sper sa ma calmez si sa termin de citit articolul, cine stie ce minunatii or mai fi scrise in continuare... doamne-pazeste!

Later edit:

Cel mai probabil "the medical revolution will be blogged", parerea mea. Va amintiti de link-ul catre scrisoarea deschisa a Impricinatului Corn? Ei bine, acel autodafe inca mai face valuri, inca mai starneste reactii (asa cum este si normal) motiv pt care astazi a aparut un nou interviu cu dl dr Chirculescu, interviu amplu pe care il puteti citi aici.

Enjoy!

Insemnare

Pentru astazi aveam planuri marete intru propria-mi gadilare neuronala si imbogatire a cunostintelor medicale in materie de pediatrie - cam vast subiectul ce-i drept dar imi conturasem un plan de atac undeva intr-un colt al mintii mele. Imi printasem chiar si de pe nhlbi.gov "Expert panel reportul no 3 (guidelines for the diagnosis and management of asthma)" fiindca aflai si jeu azi ca americanii introdusera inca de prin 2007 si step 5 si step 6 in evaluarea severitatii astmului si totodata in abordarea terapeutica si zisei sa ma dumiresc. intre timp imi pusei si un semn de carte ca sa citesc si despre "failure to thrive" nu de altceva, dar imi sta in obicei sa citesc nu doar in pas cu materia de curs ci si in concordanta cu (scuze de cacofonie) cazuistica din saloanele noastre si de ieri ni s-a internat un copilas simpatic foc, de 1 anisor, dar care are numai 5700g... ce mai, o groaza de planuri, nu stiu ce-o fi fost in capul meu ca doar ziua n-are 48 de ore ca sa le fac pe toate cate mi le propusesem...

btw, voi ce semne de carte folositi, ca io niciodata nu stiu ce sa-mi pun ca semn si folosesc tot felul de bizarerii pt ca din principiu nu indoi coltul cartilor. acum imi pusesem ca semn de carte un abeslangue d-ala sterilu' de unica folosinta luat din UPU .

in fine, revenind, aveam un avant de speriat. dar soarta mi-e potrivnica. intai incepe un telefon sa sune. apoi fixul. toate intru distragerea atentiei mele de la aprofundarea subiectelor medicale. cand se potolesc telefoanele apare dihania ( a se citi Tomisor - motanul) cu chef de joaca, dar nu orice chef de joaca... un chef amestecat cu o explozie de energie din-aia de alerga prin casa inconvoiat si maraind si se oprea rostogolindu-se si infasurandu-se in covoare. in momente d-astea nu poti sta deoparte, linistit, sa-ti vezi de ale tale pt ca vine peste tine, calca totul in picioare dar nici nu poti interveni prea mult pt ca te darama la propriu daca sare putin pe tine. in concluzie toate au mers astfel incat atentia mea a fost total deturnata de la scopul initial si anume acela de a patrunde tainele astmului (si nu numai) pt a ajunge candva, departe in timp, un nou soare al medicinii romanesti :)) .

intr-un rastimp m-am reintors la birou, fara chef de invatat/citit si imi vine ideea sa-mi fac curat in colectia de Favorites a browserului web... o tona de tampenii se stransesera acolo adaugate si nefolosite. in febra miscarii de click-dreapta-delete, dau peste un link de care uitasem cu desavarsire...era linkul catre "viata in spital". plina de entuziasm deschid dupa multa vreme bucatica aia din forum softpedia si reiau citirea de unde ramasesem cu ceva vreme in urma. nu stiu cum de am uitat de link-ul asta, sincer zic. acum, ca si inainte, citeam si plangeam, citeam si plangeam...de ras. am ras cum n-am mai ras de multa vreme, unde pui, am ras ca nebuna de una singura, io si calculatoru' .

tot citind- citind aflu si de existenta link-ului asta care te duce direct in fieful lui "Maximus Hip" unde mai poti afla si alte povestiri amuzante sau chiar pline de mister despre, ei bine da, ati ghicit, despre viata in spital. mai mult, aflu ca doctorul a scris chiar si o carte pe baza acestor intamplari si acum deja lucreaza la al 2-lea volum.

va recomand sa-l cititi si voi ca sa va descretiti fruntile dupa stresiune, examene sau alte alea, iar mie imi (re)comand sa ma duc sa caut cartea, lucru pe care nu va sfatuiesc si pe voi sa-l faceti, nu de altceva dar am auzit ca se cam epuizeaza stocurile si asta mi-ar scadea mie sansele sa gasesc si sa-mi achizitionez carticica...muahaha...haha...ha!

Nota: daca nu voi fi ajuns maine la stagiu, ei bine, ori e din cauza ca inca mai citesc povestirile lui "Maximus Hip"/serie noire si m-a uitat dumnezeu la calculator, ori voi fi plecat deja catre spital dar deh, cum din berceni pana in tei e cale de o viata ma voi fi ratacit printr-o librarie/pe la chioscurile de carti in cautarea variantei pe baza de celuloza a "vietii in spital", ori poate e din cauza vremii cainoase de afara, ori din cauza izului de vacanta...:D

Btw, vacanta intersemestriala placuta , copilasi!

Medicii, mass-media si societatea

Citind Comunicatul de presa al CMMB mi-am amintit de o discutie de pe forumul SSMB, discutie pornita undeva in iulie anul trecut, insa la fel de actuala si in zilele astea din pacate... mai mult, aflu de pe Imed cum ca "faima" medicilor romani in a conditiona actul medical depaseste chiar si hotarele, vezi articolul asta din International Herald Tribune...

Acum, imi pun si eu in mod firesc unele intrebari...

Ce reprezinta medicul pentru romanii din ziua de azi?

Care este imaginea medicului in ochii poporului? si mai ales, imaginea medicului este una reala 100%, observata la un esantion reprezentativ astfel incat sa fie generalizata si folosita ca eticheta pentru toata tagma medicala? sau este o imagine preformata de catre mass-media si apoi servita pe tava populatiei avide de stiri de scandal si incapabila de a trece prin filtrul gandirii informatiile reale si exagerarile mediatice?

Adevarat, nimic de spus, sunt medici care chiar le fac gogonate. OK, sa fie aratati cu degetul si trasi la raspundere. mi se pare cat se poate de corect. nu exista padure fara uscaturi. si ca sa nu mai deviez discutia prea mult si sa mai spun ca intr-un fel si umefeul are o vina indirecta, intr-o oarecare masura pt greselile medicilor prost pregatiti in fine, asta e alta mancare de peste, alta discutie.

Ce nu mi se pare normala este etichetarea asta a tuturor medicilor, refuzul unei prezumtii de nevinovatie. romanii cred ca daca esti medic iei spaga (invariabil) si ca ea, spaga, este o conditie sine-qua-non pt actul medical. ia ganditi-va cate babe nu v-au zis cand au aflat ca sunteti studenti la medicina :"lasa maica, nu o sa ai cine stie ce salariu, dar o sa iei la spaaaagi. doftori morti de foame nu am vazut". pe undeva si de la ei pleca toata povestea. sunt convinsa ca o parte dintre roamani au intiativa de a da spaga, fara ca medicul sa o ceara pentru ca "asa stiu ei ca se face" - vezi si expresia impamantenita: "nu ma duc la doctor acum pentru ca nu am bani". ei bine asta e vocea poporului, asta e in mintea lor. ideatia lor se bazeaza pe o serie de idei preconcepute la care tin cu incapatanare. si la care contribuie din plin si mass-media.

Mass-media incurajeaza intr-un fel indobitocirea oamenilor de rand fie din dorinta de a avea subiecte "fierbinti" care prind la public, fie pentru ca pe undeva, nici ei, oamenii de presa, nu sunt efectiv capabili de mai mult. atat pot. vezi stiri precum cele de la pro tv care sustineau ca "...pacientei i-a fost extirpat un...ficat" sau nush ce articol mai citisem eu mai de mult, cred ca in ziarul ziua dc nu ma insel, in care se voia sa se abordeze un subiect delicat, acela al cancerului la romani, si se enumerau printre cauzele de aparitie ale neoplasmelor si conditiile jalnice din spitale. nu mai spun ca "statisticile" din articolul respectiv erau total neconcordante cu realitatea . si alte si alte exemple mai exista, dar astea mi le-am amintit io acusi.

Altfel spus, la relatia asta patologica medici-presa-societate, fiecare si-a adus din plin contributia: parte din medici care sunt corupti si/sau incompetenti (dar nici pe departe TOTI!), parte din presa de scandal dar nu numai, si oamenii de rand, prosti dar multi, care inghit tot ce vad si aud de la presa nemestecat, parte dintre ei patiti intr-adevar, dar parte dintre ei convinsi de existenta "mafiei halatelor albe" din auzite si din...principiu.

Ce ar fi de facut? nu stiu... medicii sa-si vada de ale lor (de fapt de ale pacientilor) si sa se ocupe cat mai bine de educatia lor medicala, sa nu li se poata reprosa mare lucru, presa sa isi faca datoria si sa prezinte stirile OBIECTIV,iar oamenii de rand ar trebui...ei bine... aici nush ce sa zic... la cum sunt oamenii din ziua de azi...tare mi-e teama ca hope is wasted on the hopeless ... nu vad sincer o solutie pentru a tempera niste oameni care spun de exemplu asta (comentariu on-line al unui cetatean cu privire la uciderea medicului din judetul Timis - pare-mi-se, anul trecut):

Felicitari agresorului !!! [Tatal pacientului patit]Dupa ce m-am plimbat
prin spitale cu fiu-miu din cauza unui diagnostic gresit pus de o incompetenta
in halat alb careia legea ii da voie sa se numeasca medic de familie, acelasi
lucru voiam sa-l fac si eu dar am zis ca nu-i frumos sa-l las pe fiu-miu singur
vreo 20 de ani cat stau pe la puscarie. Totusi domnilor si doamnelor medici, ce
cititi aceste comentarii, luati aminte, urmatorul dintre voi cu care ma
intalnesc si da dovada de incompetenta II SPARG CAPATANA !!!, atentie nu este un
eufemism, nu este o amenintare goala, faceti-va meseria bine sau duceti-va la
sapa, pentru ca niciodata nu veti sti cand va intalniti cu mine !!! [18/07/2008
12:32]

Probabil ca acest comunicat al CMMB este o palida incercare de a duce o lupta cu
morile de vant, insa este o lupta ce trebuie dusa. Este un razboi mediatic cu o
pseudopresa cu pretentii de mari jurnalisti dar si cu reale abilitati de
manipulare a maselor.

Una, alta despre sistemul medical

Azi doar "dau mai departe" ce mai zic unii, altii despre sistem...
Concluziile le trage fiecare dupa posibilitati.

1. Scrisoare deschisa ministrului sanatatii - un autodafe al Impricinatului Corn

2.Schimbarea examenului de admitere, a rezidenţiatului şi mărirea numărului studenţilor cu taxă, soluţii pentru reformarea sistemului de sănătate - "complotarile" d-lui Rector impreuna cu Ministrul Sanatatii si cel al Invatamantului

Spor la citit...lectura este obligatorie :P

Cartii de matematica, cu drag...

De cand am terminat liceul am tot involuat la anumite capitole. In special la capitolul “matematica”. Probabil se petrece ceva cu mine pentru ca am o reala problema legata de matematica. Mai corect ar fi sa spun ca am o reala problema legata de aritmetica elementara pt ca matematica-adevarata nu am stiut niciodata. De cand am scapat de obligatiile liceului intr-ale matematicii, am fugit de ea cu picioarele in spinare si i-am negat cu incapatanare existenta. Am uitat pana si sa fac calcule. Imi vine al naibii de greu sa socotesc pana si mici nimicuri de care ma lovesc in viata de zi cu zi. Sunt dependenta de calculatoare, sunt efectiv pierduta fara ele. Si toate astea pentru ca nu mi-a placut matematica de fel. De la un anumit punct nici macar nu am mai inteles nimic din ce voia profu’ de mate de la sufletul meu. Raman antologice vorbele lui dupa teze: “Anca...5! La limita, cu scarba”. Cand m-am vazut cu bacul luat si la matematica (minune!) am scapat din cusca, nimeni nu mai avea sa ma oblige sa fac vreun calcul vreodata. Ce sentiment de libertate inegalabil... si cu toate astea, tot am sentimentul ca am pierdut ceva...

Exista ceva legat de matematica de care imi amintesc cu infinita placere si pe care in timp am ajuns sa-l asociez cu atmosfera copilariei mele, un soi de simbol-metafora. Paradoxal, acest “ceva” este chiar “cartea de matematica”. Cartea de matematica in general, adica oricare dintre manualele scolare pline de exercitii odioase in care adesea imi prindeam urechile cand imi faceam temele. Doar cartea de matematica imi dadea un sentiment de siguranta. Mhmm...chiar siguranta. Siguranta aceea, certitudinea ca ai obtinut un rezultat corect pentru ca il verificai cu raspunsurile de la sfarsitul cartii si corespundea intru-totul, sau chiar si siguranta ca ai gresit pe undeva in timpul rezolvarii daca rezultatul tau nu coincidea cu cel de la sfarsit. Ce usor era pe vremea aia. Pur si simplu stiai in orice clipa ca e bine sau e rau si detineai si controlul absolut. Si singurele probleme pe care le aveam erau cele de matematica.Deh...avantajale stiintelor exacte si ale copilariei. Totodata vantajul asta in mintea mea era concomitent si o hiba a stiintelor exacte fiind exact ceea ce le facea plictisitoare, fade si limitate. Cu toate astea imi lipseste uneori... Am pierdut certitudinea aceea...

Vreau inapoi acea siguranta data de cartea de matematica. Vreau sa pot cauta la sfarsit si sa stiu. Doar sa stiu daca e bine sau nu ceea ce fac. Este singurul lucru care imi lipseste la medicina -siguranta absoluta. Intr-adevar este si ceea ce o face mult mai palpitanta, mai complexa si infinit mai frumoasa decat matematica, dar sunt momente in care simt nevoia de certitudini. Si nu le pot avea. Medicina presupune riscuri. Nu e catusi de putin exacta. Intotdeuna vei avea minim 2 posibile rezultate la care oricum se poate ajunge prin alte minim 2 cai si trebuie sa tii cont mereu ca dintre 2 rele trebuie sa il alegi intotdeauna pe cel mai mic. In fata unor astfel de alegeri, cand orice hotarare balanseaza pe muchia erorii iar miza este viata si/sau calitatea vietii unui om, ar fi minunat sa ai la indemana o carte de matematica si sa te poti uita repede la sfarsit. Sa poti avea certitudinea unei decizii corecte.

As vrea o carte de matematica-vietii de craciun, se poate?
Nu...
Bine, atunci nu vreau nimic.