E vremea bilantului de sfarsit de an. Se trage linie, se fac adunarile si scaderile corespunzatoare si se caracterizeaza anul ce tocmai se sfarseste. Tot acum se fac planurile pentru anul ce va sa vina. Se stabilesc obiective, se inalta stachete, se croseteaza vise din aburi moi de naivitate. A devenit deja un cliseu ca orisicine sa-si faca o “New Year's Resolution List”.
Cum eu sunt o persoana care este linistita doar atunci cand detine controlul (hmm... reevaluand situatia, observ ca nu suna tocmai in regula), orice lista, strategie, plan, conturare voalata a posibileleor directii de viitor, imi da o senzatie de calm si siguranta calduta, lasandu-ma sa ma zbengui linistita in niste coordonate cvasi-previzibile carora sa le pot aplica oaresce algoritmi cunoscuti intru rezolvare. Ramane vreo 30% spatiu liber si pentru imprevizibil, asa de culoare, cat un rosu in obraji, sper ca nu mai mult, desi niciodata nu stii pe ce pozitii te aflii cu neprevazutul. In fine, astea sunt motivele pentru care am aderat imediat la ideea de New Year's Resolution list. E si asta un alt cliseu confortabil al personajului colectiv, un alt cliseu cu aroma de integrare perfecta, de aderare si pliere pe trendurile actuale. Ah, that's the easy life :)
Ca sa termin cu adevarat cu 2009, tre' sa-i fac bilantul, sa-l impachetez, sa-l etichetez si sa-l indosariez undeva in rafturile intangibile ale memoriei mele de lunga durata. Eh, o sa beneficieze s de un coltisor pe raftul memoriei episodice. Gata cu trancaneala. E timpul pentru matematica si asta nu-i lucru usor, cel putin nu pentru mine. So... Plus cu plus da plus... plus cu minus se anuleaza ... minus cu minus, la naiba, da minus. Uff... de pe undeva mai imi da si cu virgula, cum spuneam nu-i lucru usor calculul asta si parametrizarea vietii unui om. Cum era vorba aia? Cu viata omului nu te joci! (p-asta o visez si noaptea).
Ok, e vremea concluziilor. Dupa calcule extrem de complicate am ajuns la concluzia ca anul 2009 primeste calificativul “bine” [ceea ce e superior calitativ calificativului “suficient”, dar evident inferior calificativului “foarte bine”]. Pentru a-i da postarii mele un aer de tabloid am sa concluzionez ca 2009 a fost pe plan profesional de 4 stele din 5, pe plan financiar 4/5, pe plan personal 2,5/5 (am avut dreptate cand am zis ca da cu virgula oricat as cosmetiza situatia) si, la capitolul... noroc, hehe, 5/5. Fireste norocul nu face totul, asa se explica dezechilibrul cu celelalte capitole. Gata. 2009 poate fi arhivat!
Acum ar trebui sa stabilesc obiectivele pt 2010. Am sa-mi fac planul mai challenging prin extinderea lui pe 5 ani. Exact! Planul meu este un cincinal!!! 2010 este oarescum un an ratat din punctul de vedere al marilor idealuri pentru ca se identifica pentru mine with that particular “R” word, motiv pentru care planul trebuie sa se expandeze pe un intreg cincinal. De data asta nu trebuie sa mai iasa cu virgula, pentru ca da, cu viata omului nu te joci, asa ca intru cosmetizarea si cresterea digerabilitatii planului aplic aceasta extindere pe o perioada de 5 ani.
Obiectivul principal este constituit de acel “R” word in jurul carora se vor tese toate, inevitabil. N-am de gand sa-mi stabilesc deja in ce fel se vor tese decat in linii foarte mari, coloratura va fi pobabil de moment, la fel si modelul dantelei viitorului meu, insa tiparul trebuie stabilit acum.
Ah, am impresia ca derutez nitel prea mult prin codificarea limbajului. That particular “R” word este concursul de Rezidentiat pe care il dau absolventii de medicina. Tot ce vreau legat de acest concurs, pe langa dorinta si necesitatea evidenta de a-l promova, este sa prind un loc, pe Bucuresti, de pediatrie. Atat si nimic mai mult. Pentru asta e ceva de munca, dar stiu ce am de facut si, mai ales, stiu cum, pentru ca ... hmm... m-am obisnuit deja cu treaba asta dupa 6 ani de facultate.
Ar mai fi alte mici obiective care sa orneze acest deziderat al Rezi-ului si anume sa ma duc intr-un final apoteotic la Institutul Francez sa mai fac ceva cursuri si sa-mi iau diploma aia pe care tot spun de vreo 2 ani ca am sa o iau. Dar pentru asta cu siguranta am sa-mi fac timp abia prin decembrie 2010. Si, da, planul este cincinal pentru ca atat dureaza pregatirea in rezidentiat :) Asta era marele secret al cincinalului. De fapt, ca sa fiu riguroasa, 2010 este dedicat pregatirii cincinalului ce va urma. Asa e cel mai corect.
De adaugat ca miniobiectiv pentru 2010 ar mai fi sa ma ocup de bietul blog pentru ca a cam intrat in paragina, nefericitul, se va umple de molii si praf... Am uitat chiar si ca a implinit un anisor de existenta cvasianonima pe blogosfera candva pe la jumatatea lunii decembrie. Am inceput treaba inca de pe acum prin modificarea template-ului (sper ca va place) si urmeaza sa mai mesteresc, pe ici, pe colo, ca e ceva de lucru, mai ales de cand am pierdut si blogroll-ul pe drumul schimabarii :(. Urmeaza deci o oarescare perioada de revizie tehnica.
Si, da, tot din 2010 voi incerca sa fiu mai intelegatoare cu ceilalti (am sa fac eforturi), imi voi lua inima in dinti sa mai citesc/sterg din mailurile necitite care imi umplu inbox-ul si care ma incurca si ar mai fi...
...ar mai fi, fireste, clasicele dorinte, adorabilele clisee: imi doresc sanatate, fericire, putere de munca, liniste, prieteni de incredere, intelegere, somn linistitor, sa nu-mi mai sune telefonu' noaptea, sa fie soare afara si vreo 27 grade, sa nu ne mai ia iarna prin surprindere, sa avem autostrazi de-adevaratelea in Romania, sa fie pace in lume, sa nu mai existe foamete si boli, sa aibe toata lumea acces la apa potabila, sa se solutioneze problema incalzirii globale, sa se rezolve si problema stratului de ozon, sa fie salvate speciile pe cale de disparitie, sa se descopere "panaceul universal" (sic!) si, da, sa iau premiul Nobel in Medicina si Fiziologie... Dar astea nici nu mai trebuiau mentionate pentru ca presupun ca asta isi doreste orisicine, e un soi de lista de dorinte adanc implantata in constiinta universala, presupun... Gresesc?
In definitiv, cine are nevoie de planuri... Stim fiecare in mare ce avem de facut, restul mai vedem pe parcurs. Cel mai important lucru nu e neaparat sa ducem la capat proiectele pentru ca intr-un fel sau altul ajung inevitabil la o stare de finalizare, este mai important CUM le ducem la bun sfarsit si ce rezultate avem apoi.
They say the sky is the limit. I'll say that sky is NOT the limit :) Asa ca va doresc sa aveti un 2010 cel putin... excelent (sic!) si sa reusiti tot ce va puneti in gand!
La multi ani!
