Dadaisme

Despre sufletul Bucurestiului meu...

Bucurestiul in precraciun este cumplit. zarva, forfota, frig, intuneric in plina zi, oameni cu priviri goale si comportamente autistice care sunt in stare sa treaca unii prin altii, sa se calce in picioare pentru a se pregati de sarbatoare. bucurestiul devine o scena de lupta cosmareasca incepand din pietele de brazi si terminand cu hipermarketele unde se fura cozonacii din carucior atunci cand s-au terminat cei de la stand. cred ca singurul loc cald si frumos din tot Bucurestiul asta obosit si trist este la mama in bucatarie unde miroase a cozonac cald cu nuca, rahat si scortisoara. e ca "un lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului"...

***

Despre cum am descoperit ca exista mos craciun (de fapt de 3x mos-craciun) si ca fieful lui e in berceni...
in metrou, candva pe la pranz... in Bucurestiul subteran e liniste astazi si asta doar pentru ca e duminica. tacerea e sparta de o discutie pasionata despre counter-strike in retea. hmm...nimic neobisnuit pana aici. ridic privirea, ma uit in jur si vad ca pasionatii de CS erau 3 mos-craciuni. lol. imi zic: "deh, astea sunt vremurile pe care le traim". veneau, evident, de la marsul celor 4000 (sau cati or fi fost) de mos-craciuni organizat astazi si omologat de guiness-book ca fiind un nou record. un pusti de vreo 6 ani statea cuminte pe un scaun langa bunica lui si privea fascinat cu ochi mari si iscoditori. de inteles de altfel, doar nu in fiecare zi ai ocazia sa vezi un mos-craciun metrosexual cu cercel stralucitor in ureche si freza atent facuta discutand cu alti doi mos-craciuni despre nimic altceva decat performantele lor intr-ale CS-ului. copilul zambeste incantat. tocmai si-a vazut un soi de idol. un exemplu. unde pui ca mos craciun sta in berceni...stiam eu ca e un cartier special :)

***

Despre cum am dedus ca dragostea afecteaza si auzul (o fi ca gentamicina, ma gandesc)...
in statia de ratb, asteptand de juma' de vesnicie troleul aud fara voie diverse conversatii... el- un tip cam de varsta mea. isi scoate telefonul si suna. dupa doua secunde se declanseaza jihadul telefonic: "unde m***** m**** umbli, fa?". in alte 2 secunde apare si ea- tanara zambila eleganta, deasemenea de varsta cu mine, zambeste gales si ii sare bucuroasa si docila in brate. de unde deduc eu ca dragostea trebuie sa fie si surda nu numai oarba...apropo de dragoste! cica dragostea dureaza numai 3 ani. zau asa! am citit si pe un stalp la universitate in statia de metrou ceea ce inseamna ca este o afirmatie evidence-based :P iata si dovada vie:

deci: "Dragostea dureaza 3 ani" se joaca luni, 22 decembrie in Laptaria lui Enache, de la ora 20:00. chiar merita vazuta daca ati ramas pe meleaguri bucurestene. este o comedie spumoasa, actuala, intr-o interpretare de exceptie (nu m-as fi asteptat dar a fost o surpriza foarte placuta sa-l descopar pe cristi iacob - actorul). se rade pe saturate, cu lacrimi, se face febra musculara la dreptii abdominali, se merita !

Cat business :D

So this is Christmas...

A mai ramas mai putin de o saptamana pana la Craciun…nu as vrea sa ma bag intr-o descriere/discutie a implicatiilor religioase ale acestei mari sarbatori crestine, ale minunii Nasterii si blablabla pt ca din punctul meu de vedere partea asta este cat se poate de personala. Fiecare simte/crede ce vrea si nu trebuie sa fie pus pe tapet in fata tuturor. Nu ma intereseaza aspectele astea. Altceva ma surprinde pe mine in perioada asta - si anume “spiritul craciunului bucurestean”, sau in fine, s-ar putea ca fenomenul sa nu fie limitat la granitele insoritului Bucuresti, dar eu de aici observ lucrurile...

Normal ar fi sa incep totul prin definirea a ceea ce inseamna “spiritul craciunului”. Ei bine, sincera sa fiu, nu mai stiu exact in ce consta cu adevarat acest lucru... peste tot aud refrenul cu “anotimpul in care esti mai bun, stai alaturi de cei dragi si faci cadouri”. Buuun. Si, altceva? Adica, doar atat inseamna Craciunul? Daca atata lucru inseamna Craciunul, atunci, fie-mi cu iertare, dar la ce bun sa mai facem atata caz pe seama lui... nu cumva asa suntem in tot timpul anului? De fapt, asa ar trebui sa fim in tot timpul anului. N-am inteles nici pana in ziua de azi de ce au oamenii nevoie de sarbatori, de zile marcate cu rosu in calendar ca sa se comporte normal...that beats me.

Imi amintesc de cand eram micuta si asteptam Craciunul cu atata infrigurare. Ce vremuuuuri. Bine, pe vremea mea il asteptam pe Mos Gerila, dar nu asta e partea importanta. Nu schimba nimic. Eram absolut fascinata de brad... era atat de mare (de fapt pe langa mine totul era mare), impodobit cu tot felul de jucarele, globulete, bombonele si betele, stralucea si mirosea a... mirosea a... fericire. In noaptea de 24 nu dormeam aproape deloc, ma chinuiam sa stau sub brad si ma trezeam din 3 in 3 ore si intrebam “Babule, ce mai faci?” (in traducere “babule” inseamna “bradule” – am vorbit foarte devreme dar si foarte stricat ). Apoi dimineata ma minunam cum de a venit Mosul si eu nu l-am vazut. Si ma bucuram de cadourile primite. Oricare ar fi fost ele. Ei bine, ce s-a schimbat de atunci? Da, stiu , am crescut, am aflat cine este de fapt Mos Craciun (dureros moment, btw), dar bucuria aia, unde s-a pierdut? Cadouri primesc si acum, bradul este nelipsit...unde este spiritul Craciunului?

Sentimentele mele legate de Craciun au devenit ingrijorator de boante, s-au tocit enorm. Primesc si fac cadouri ca in oricare alta perioada a anului, sunt alaturi de cei dragi ca intotdeauna, doar bradul ce mai confera specificitate. Ah, da si cozonacul cald facut de mama. Altfel, ar fi putut sa se numeasca orice zi Craciun pentru ca eu ma simt cam la fel... Cred ca ma transform in batranul Scrooge.

De fapt daca stau mai bine sa ma gandesc din punctul meu de vedere”Craciunul” este de ceva vreme incoace un bun de larg consum, un bun comercial si o strategie de marketing. In asta s-a transformat Craciunul... nu stiu cine a avut pentru prima oara idee asta, multi ii fac responsabili pe cei de la coca cola pt aducerea in prim-planul strategiei de marketing pe Mos Caciun, pe care l-au imbracat in culorile firmei si l-au omenit pe batran cu respectiva licoare. Si asta undeva prin america anilor ‘20... de atunci lucrurile au tot evoluat. Acum chiar si noi asistam la “comercializarea” si “westernizarea” sarbatorilor de iarna. De exemplu, marile hipermarkete si puzderia de mall-uri bucurestene au inceput cam de la sfarsitul lui octombrie impodobirea cu globulete si ornamente de tot soiul. Din octombrie !!! Au aparut apoi ofertele de sarbatori in toate magazinele la majoritatea produselor. Ulterior au debutat ofertele turistice catre Laponia. S-a stipulat apoi ca este absoulut inacceptabil ca bradul sa fie impodobit ca anul trecut pentru ca s-au modificat radical tendintele in moda pentru iarna 2008. Colindatorii care viziteaza in perioada aceasta mahalalele bucurestene, aceia care colinda cu fanfara, la ei ma refer, s-au emancipat pana si ei, nu mai canta clasicele colinde romanesti, nu, nu, nu, fereasca sfantul. Nu mai au cautare, nu mai aduc profit, a trebuit schimbata strategia de marketing. Si astfel, azi-noapte rasuna berceniul pe ritmul gingal-belsilor si al celorlalte clasice christmas-carols americane: “Joy to the world” si “Let there be peace on earth”. Instrumental, cum spuneam. Tot de ieri am inceput sa primesc pana si esemesuri “de sezon”. Haioase ce-i drept, asta daca nu s-ar termina cu deja obositoarea formula “trimite mai departe la minim 5 prieteni...blablabla”...

Deci ce a mai ramas din Craciun? Ce mai inseamna pana la urma Craciunul, in afara de o profitabila strategie de marketing? Eu una nu mai stiu….s-a transformat in ceva comun si fad. Am pierdut bucuria Craciunului de odinioara, am pierdut notiunea de “spiritul Craciunului”. Le declar nule...