Pentru toti cei care mai au curajul de a da admiterea la Medicina...
Entuziasm, curiozitate, vointa, inteligenta, carti, examene, nopti albe, dedicare, stiinta, descoperiri, munca, voluntariat, oameni, boli, suferinta, vindecare, arta, bucurie, zambete, respect, incredere, uimire, piedici, dezamagiri, tristete, lacrimi, ajutor, prieteni, altruism, speranta, realism, etica, multumire...
Enumerarea de mai sus nu este o salata de cuvinte. Nici nu este intamplatoare. Reprezinta nimic altceva decat coordonatele, in linii mari, fireste, ale vietii unui student la medicina. A se observa ca nu exista absoluturi, nu exista numai bine sau numai rau, nu exista numai alb sau numai negru, exista insa dualism, exista stari intermediare si asta pentru ca medicina nu este catusi de putin exacta. Nu este matematica. Este arta, este intr-o oarecare masura o poezie. Are propriul ritm si trebuie sa aiba si rima. Trezeste un melanj complex de trairi. Medicina este un stil de viata si totodata o lume. O lume intreaga, de sine statatoare, cu reguli proprii si cu putine influente din exterior. Medicina este o provocare continua, nu te lasa sa te plictisesti, nu te lasa sa-i scapi din mreje.
O data ce realizezi ca de fapt nu ideea de medicina este cea care te motiveaza, ca nu mesianismul adanc ingropat in subconstientul tau este determinant, ca nu parerea celor multi conteaza si ca de fapt altruismul, dorinta de a fi aproape de oameni in momentele lor cele mai grele, disponibilitatea de a ajuta oamenii fara sa astepti ceva in schimb, dorinta de a cunoaste, de a sti in amanunt mecanismele intime ce pun in miscare fiinta umana, de a tine pasul cu descoperirile stiintifice, ei bine din acel moment vei intelege ca iubesti medicina. Vei intelege ca rimezi in marea ei poezie. Vei intelege ca iti vei gasi un loc al tau in marea ei lume, un loc in care te vei simti bine, te vei simti tu si ca indiferent de greutatile intampinate, medicina NU te va dezamagi. Cel mult oamenii pot face asta.
Asa ca tu, cel care citesti aceste randuri, daca te regasesti in cele scrise, sa stii ca ai facut cea mai corecta alegere pentru tine. Sa nu te temi. Mai ai nevoie doar de vointa si un gram de entuziasm. Realismul il vei capata pe parcurs. Paradoxal, dar medicina te invata in acelasi timp cum poti ramane cu picioarele pe pamant in timp ce constientizezi ca singura ta limita nu este decat cerul, in ciuda aparentelor, in ciuda impresiei de cusca. Vei intra intr-o lume noua, te vei simti copil, vei vedea ca trebuie sa inveti sa mergi, sa intelegi, sa-i folosesti limbajul, sa faci cele mai bune alegeri (dupa ce vei fi facut deja cateva greseli), sa percepi lucrurile altfel, sa gasesti solutii iar pentru toate astea curiozitatea va fi cel mai bun combustibil. Un student la medicina nu este decat un copil la inceputul unei noi vieti,la inceputul unui mare joc. Cat de tineri si cat de batrani pot fi copiii...
Bine ai venit, suflete, in lumea noastra... incepi o noua viata, nu cativa ani de facultate.
Disclaimer:
Acest text scris de mine a aparut si in numarul din octombrie al revistei SSMB, "Viata Societatii" si a fost si atunci, ca si acum, dedicat boboceilor medicinisti. E drept ca admiterea va fi abia pe 22 iulie, insa stiind ca nu voi putea blogui la data aceea, am anticipat si am zis sa marchez evenimentul prin aceasta postare...
Multa bafta!
Anca
