Mi-era dor sa citesc…sa citesc orice altceva nelegat de medicina, sa-mi deturneze sirul “gandirii medicale” . Aveam nevoie de o trepanatie literara sa-mi elibereze creierul din stransoarea inepuizabilelor subiecte medicale si pt asta trebuia sa gasesc o carte de beletristica, preferabil din lista mea imaginara de “most wanted books”. Si am gasit-o. Era pe raft in ... hipermarket. Am gasit-o in locul in care n-as fi cautat-o si in momentul in care oricum ma hotarasem sa fac aproape orice pt a o achizitiona. Cred ca mai degraba m-a gasit cartea pe mine :). Surpriza a fost sa o gasesc si la jumatate de pret, ce sa zic, dublu noroc :). Desi se spune, pe buna dreptate, sa nu judeci o carte dupa coperta, ei bine, noua mea carte are paginile de un alb imaculat, coperti cartonate si imbracate frumos, un semn frumos si alb si , mai ales, un miros ametitor de carte noua ... chiar imi place :).
Este momentul sa va fac si cunostinta: cartea este una cu o
poveste interesanta in spate, povestea asta fiind de fapt combustibilul curiozitatii mele (de cca un an de zile tot oscilez: "sa cumpar cartea/sa nu cumpar cartea/sa cumpar cartea"...etc). In fine, e vorba in propozitie despre “Versetele satanice” ale lui Salman Rushdie. Presupun ca stiti ca in urma scrierii acestei carti, Rushdie a fost condamnat la moarte de catre ayatollahul Iranului pt ca a blasfemiat coranul/islamul. Fatwa lansata de acesta a stat la baza unui lant de crime, victimele fiind persoane implicate in publicarea cartii. Acum nimeni nu stie cu exactitate unde se afla Rushdie, fiind sub protectia serviciilor secrete britanice. Pt mai multe detalii, use google :)
Deocamdata nu am citit foarte mult, ma apropii cu pasi repezi de pagina 200 din 650, insa pot spune ca ... imi place cartea. Titlul induce cumva in eroare. Totul este pura beletristica si desi nu am parcurs mare parte din carte am avut timp sa observ cele 2 fire epice urmarite: acela al lui Gibreel-arhangelul vs cel al lui Gibreel-starul bolliwoodian, fiecare visul celuilalt, in realitate doar spasmele mintii schizofrenice ale lui Gibreel Farishta. Totodata este un roman care efectiv picteaza India, ti-o asterne ca pe o panza viu colorata in fata ochilor si suprapune un puzzle al trairilor personajelor, conturand dezradacinarea, neapartenenta si suferinta determinata...Mai citesc insa, s-ar putea ca ideile sa mi se schimbe pe parcurs ce mai aflu amanunte :P. Aaah, nu in ultimul rand, cartea e scrisa intr-un stil cumva paradoxal, dar care se potriveste de minune cu discrepanta dintre cele doua fire epice (vremurile de acum 2000 si ceva de ani si bolliwoodul secolului 20): se trece repede de la cuvintele si denumirile ce caracterizeaza cel mai bine lumea moderna la stilul cald, linistitor, pe care il cunosc din povestile arabe citite in copilarie, din 1001 de nopti :)
Probabil ca nu voi intelege niciodata “Versetele satanice” pana la adevarata sa esenta, eu nefiind o fina cunoscatoare a islamului, nici macar a altor religii. Nu pot avea decat o perspectiva subiectiva si cel mult printr-o foooarte diluata cultura religioasa ortodoxa, lucru care ma tine departe de anumite aspecte si anumite intelesuri, imi umbreste anumite simboluri. Cu toate astea simt ca, intr-un fel sau altul, cartea asta a fost scrisa si...pt mine :)
PS: la casa de marcat din Hipermarket, undeva, cum altfel, decat in insoritul Berceni... Sampon pt pisici-17,9 lei. gel antibacterian - 5,6 lei. Ceai alb - 8,1 lei. "Versetele satanice" - 35,9 lei. Expresia de pe fata casierei la vederea titlului cartii - de nepretuit !!! :)) pt toate celelalte exista, ei bine, exista junghiul ala de card de la beredeu, isic-ul ala inghitit cu noduri ...
