Mesajul din sticla

In general cuvintele isi spun propria poveste. Cu putina atentie asupra semanticii si etimologiei poti descoperi tot ce sta in spatele lor, dincolo de aparenta unor simple vorbe, unei simple insiruiri de litere, poti deslusi definitii, poti descoperi povesti. Fiecare cuvant isi are propria istorie, propriul curriculum vitae. E drept ca le folosim atat de des si intr-un mod reflex incat trecem cu vederea ca fiecare cuvant are un mesaj in sine, nu doar intreaga fraza. Mai rau, expresiile la moda banalizeaza cuvintele, le tocesc mesajul si usor-usor le deturneaza semnificatia si li se uita adevarata poveste.

Cuvintele sunt vii, sunt maruntaiele unui organism in continua dezvoltare, iar daca reusesti sa te imprietenesti cu ele si inveti sa le asculti povestea, cuvintele nu te vor dezamagi niciodata. Vor fi mereu cu tine, la nevoie, te vor scoate din incurcaturi, iti vor sari in aparare, iti vor sta drept scut. Practic, nu te poti juca pur si simplu cu cuvintele, trebuie sa stii cum sa te joci cu ele astfel incat sa le exploatezi la valoare maxima si ele vor face totul, da, chiar totul, pentru tine...

Cum spuneam, daca ai putin spirit de observatie poti vedea povestea din spatele cuvantului...de exemplu...hai sa zic de cuvantul...hmmm...aaa, da... cuvantul "pandispan". Inlatura din mintea ta imaginea prajiturii, ignora memoria gustativa si observa doar cuvantul in sine. Ei bine, acum poti vedea ca este transcrierea fonetica a expresiei "pain de spain", ceea ce ar insemna "painea Spaniei". Daca gugalesti nitel cand ai rabdare si timp liber vei descoperi o intreaga pagina de istorie... Nu-i asa ca sunt frumoase cuvintele?Trebuie doar sa treci peste aparente si sa vrei sa le cunosti. Aproape ca-mi vine sa spun ca si cuvintele sunt un soi de oameni...

Unele cuvinte insa sunt in pericol de a-si pierde povestea chiar acum, sub ochii nostri. Lumea noastra a evoluat mai repede decat lumea cuvintelor astfel incat unele sunt din ce in ce mai depasite si, candva, intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, nimeni nu-si va mai aduce aminte de la ce a plecat denumirea unui obiect. Ei bine, de aceste cuvinte trebuie sa avem noi grija. adica eu, tu, noi, voi... trebuie sa le dam sansa sa le fie gasita povestea exact asa cum eu am gasit povestea painii Spaniei.

Sa luam un exemplu...uite...sa zic cuvantul "sticla". Eu cand spun "sticla" ma gandesc in primul rand la un recipient de o anumita forma pt lichide. De ceva vreme incoace spunem "sticla" atat "sticlelor de sticla" cat si "sticlelor de plastic". In trecut era suficient sa spui "sticla" pt ca era de la sine inteles... materialul tinea locul oricarei alte explicatii. In zilele noastre a aparut paradoxul, sticla nu prea mai este din...sticla, este de fapt un pet, insa iata cum limba romana a fost depasita de modernizare. Presupun ca undeva in viitor vor fi numai "sticle de plastic" sau "sticle de stiu-eu-ce material-se-va-mai-descoperi", iar la toate astea, fiindca trebuie sa poarte un nume, li se va spune simplu..."sticla". Cine va mai sti oare de ce li spune fix "sticla" si nu li se spune "plastic" sau altfel? Riscam ca povestea acestui cuvant, de exemplu, sa intre intr-o etapa de amnezie a societatii...Probabil ca sunt multe astfel de cuvinte care vor avea aceeasi soarta. probabil ca sunt deja destule cuvinte in zilele noastre care si-au pierdut de mult povestea asa cum spun eu.

Cati, oare, vor mai cunoaste cu adevarat, peste, sa zic 200 de ani, mesajul din "sticla"? Iar cand cuvantul va fi murit, inlocuit fiind de alt cuvant nou si mult mai potrivit, cine oare va mai fi in stare sa-i scrie necrologul...?