Dadaisme

Despre sufletul Bucurestiului meu...

Bucurestiul in precraciun este cumplit. zarva, forfota, frig, intuneric in plina zi, oameni cu priviri goale si comportamente autistice care sunt in stare sa treaca unii prin altii, sa se calce in picioare pentru a se pregati de sarbatoare. bucurestiul devine o scena de lupta cosmareasca incepand din pietele de brazi si terminand cu hipermarketele unde se fura cozonacii din carucior atunci cand s-au terminat cei de la stand. cred ca singurul loc cald si frumos din tot Bucurestiul asta obosit si trist este la mama in bucatarie unde miroase a cozonac cald cu nuca, rahat si scortisoara. e ca "un lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului"...

***

Despre cum am descoperit ca exista mos craciun (de fapt de 3x mos-craciun) si ca fieful lui e in berceni...
in metrou, candva pe la pranz... in Bucurestiul subteran e liniste astazi si asta doar pentru ca e duminica. tacerea e sparta de o discutie pasionata despre counter-strike in retea. hmm...nimic neobisnuit pana aici. ridic privirea, ma uit in jur si vad ca pasionatii de CS erau 3 mos-craciuni. lol. imi zic: "deh, astea sunt vremurile pe care le traim". veneau, evident, de la marsul celor 4000 (sau cati or fi fost) de mos-craciuni organizat astazi si omologat de guiness-book ca fiind un nou record. un pusti de vreo 6 ani statea cuminte pe un scaun langa bunica lui si privea fascinat cu ochi mari si iscoditori. de inteles de altfel, doar nu in fiecare zi ai ocazia sa vezi un mos-craciun metrosexual cu cercel stralucitor in ureche si freza atent facuta discutand cu alti doi mos-craciuni despre nimic altceva decat performantele lor intr-ale CS-ului. copilul zambeste incantat. tocmai si-a vazut un soi de idol. un exemplu. unde pui ca mos craciun sta in berceni...stiam eu ca e un cartier special :)

***

Despre cum am dedus ca dragostea afecteaza si auzul (o fi ca gentamicina, ma gandesc)...
in statia de ratb, asteptand de juma' de vesnicie troleul aud fara voie diverse conversatii... el- un tip cam de varsta mea. isi scoate telefonul si suna. dupa doua secunde se declanseaza jihadul telefonic: "unde m***** m**** umbli, fa?". in alte 2 secunde apare si ea- tanara zambila eleganta, deasemenea de varsta cu mine, zambeste gales si ii sare bucuroasa si docila in brate. de unde deduc eu ca dragostea trebuie sa fie si surda nu numai oarba...apropo de dragoste! cica dragostea dureaza numai 3 ani. zau asa! am citit si pe un stalp la universitate in statia de metrou ceea ce inseamna ca este o afirmatie evidence-based :P iata si dovada vie:

deci: "Dragostea dureaza 3 ani" se joaca luni, 22 decembrie in Laptaria lui Enache, de la ora 20:00. chiar merita vazuta daca ati ramas pe meleaguri bucurestene. este o comedie spumoasa, actuala, intr-o interpretare de exceptie (nu m-as fi asteptat dar a fost o surpriza foarte placuta sa-l descopar pe cristi iacob - actorul). se rade pe saturate, cu lacrimi, se face febra musculara la dreptii abdominali, se merita !