marți, 23 decembrie 2008

Cartii de matematica, cu drag...

De cand am terminat liceul am tot involuat la anumite capitole. In special la capitolul “matematica”. Probabil se petrece ceva cu mine pentru ca am o reala problema legata de matematica. Mai corect ar fi sa spun ca am o reala problema legata de aritmetica elementara pt ca matematica-adevarata nu am stiut niciodata. De cand am scapat de obligatiile liceului intr-ale matematicii, am fugit de ea cu picioarele in spinare si i-am negat cu incapatanare existenta. Am uitat pana si sa fac calcule. Imi vine al naibii de greu sa socotesc pana si mici nimicuri de care ma lovesc in viata de zi cu zi. Sunt dependenta de calculatoare, sunt efectiv pierduta fara ele. Si toate astea pentru ca nu mi-a placut matematica de fel. De la un anumit punct nici macar nu am mai inteles nimic din ce voia profu’ de mate de la sufletul meu. Raman antologice vorbele lui dupa teze: “Anca...5! La limita, cu scarba”. Cand m-am vazut cu bacul luat si la matematica (minune!) am scapat din cusca, nimeni nu mai avea sa ma oblige sa fac vreun calcul vreodata. Ce sentiment de libertate inegalabil... si cu toate astea, tot am sentimentul ca am pierdut ceva...

Exista ceva legat de matematica de care imi amintesc cu infinita placere si pe care in timp am ajuns sa-l asociez cu atmosfera copilariei mele, un soi de simbol-metafora. Paradoxal, acest “ceva” este chiar “cartea de matematica”. Cartea de matematica in general, adica oricare dintre manualele scolare pline de exercitii odioase in care adesea imi prindeam urechile cand imi faceam temele. Doar cartea de matematica imi dadea un sentiment de siguranta. Mhmm...chiar siguranta. Siguranta aceea, certitudinea ca ai obtinut un rezultat corect pentru ca il verificai cu raspunsurile de la sfarsitul cartii si corespundea intru-totul, sau chiar si siguranta ca ai gresit pe undeva in timpul rezolvarii daca rezultatul tau nu coincidea cu cel de la sfarsit. Ce usor era pe vremea aia. Pur si simplu stiai in orice clipa ca e bine sau e rau si detineai si controlul absolut. Si singurele probleme pe care le aveam erau cele de matematica.Deh...avantajale stiintelor exacte si ale copilariei. Totodata vantajul asta in mintea mea era concomitent si o hiba a stiintelor exacte fiind exact ceea ce le facea plictisitoare, fade si limitate. Cu toate astea imi lipseste uneori... Am pierdut certitudinea aceea...

Vreau inapoi acea siguranta data de cartea de matematica. Vreau sa pot cauta la sfarsit si sa stiu. Doar sa stiu daca e bine sau nu ceea ce fac. Este singurul lucru care imi lipseste la medicina -siguranta absoluta. Intr-adevar este si ceea ce o face mult mai palpitanta, mai complexa si infinit mai frumoasa decat matematica, dar sunt momente in care simt nevoia de certitudini. Si nu le pot avea. Medicina presupune riscuri. Nu e catusi de putin exacta. Intotdeuna vei avea minim 2 posibile rezultate la care oricum se poate ajunge prin alte minim 2 cai si trebuie sa tii cont mereu ca dintre 2 rele trebuie sa il alegi intotdeauna pe cel mai mic. In fata unor astfel de alegeri, cand orice hotarare balanseaza pe muchia erorii iar miza este viata si/sau calitatea vietii unui om, ar fi minunat sa ai la indemana o carte de matematica si sa te poti uita repede la sfarsit. Sa poti avea certitudinea unei decizii corecte.

As vrea o carte de matematica-vietii de craciun, se poate?
Nu...
Bine, atunci nu vreau nimic.

7 comentarii:

  1. hmm.. cum zice nea` popa, pacientii traiesc in ciuda doctorilor. :) nu se poate sa stii dinainte unde te va duce alegerea ta.. cel putin nu in totalitate. stii ca daca ii dai medicamentul ala in urm 3 zile o sa ii treaca infectia cu cocopanarama X, dar poate o sa ii afecteze ficatul. bleah, tu stii mult mai bine ca mine.
    tot ce poti face in medicina este sa fii open-minded si sa te gandesti mereu la cat mai multe posibilitati inainte de a sari la a pune diagnostic si a trata.
    :) mie mi-a placut la nebunie matematica, dar foarte rar verificam la sfarsit raspunsul.
    doreste-ti si tu lucruri.. palpabile. :) carte de matematica vietii ti-o vei oferi singura, candva in viitor. cine stie cand?

    RăspundețiȘtergere
  2. salut anca!
    imi place blogul tau.
    insa ma vad nevoita sa recunosc ca mi-a placut matematica si m-am si priceput nitzel.
    Da, medicina nu are nimic sigur, dar incep sa cred ca mai tarziu vei intra in niste clisee si vei intra pe niste fagase clare. sau cel putin asa cred si sper acum.

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc, Ruxule :D

    intr-adevar medicina are si ea regulile ei, cliseele, schemele prestabilite, ghidurile si consensurile care exista tocmai pt a face nitica ordine in haos, pt a structura interventia medicilor, insa nu trebuie sa uiti ca tratam bolnavi si nu boli. la asta ma refeream eu...intotdeauna vor aparea situatii in fata carora ghidurile vor fi depasite, vor fi inutile.sau mai sunt cazurile sociale care pe mine cel putin in momentul de fata ma depasesc in totalitate si nu am habar care este cea mai buna abordare - nu ma refer strict la a da medicamntul x pt cocopanarama x, asta ca sa o citez pe ushin, medicina inseamna mai mult decat a sti ce doza si ce medicament sa dai. mai sunt rateurile sistemului medical pe care ghidurile americane/europene pe care punem atata baza ca ne vor scoate la liman nu le iau in considerare - vezi cazurile in care pt nush ce cococpanarama y este de electie medicamentul y dar farmacia spitalului nu are acel medicament, asa ca esti obligat sa optezi pt altceva dar care nu este la fel de eficient si muuuulte alte balarii. ei bine, pt soiul asta de balarii voiam eu o carte de "matematica-vietii"...fireste ca este utopica dorinta mea dar data fiind perioada asta a sarbatorilor mi-am amintit cu placere si nostalgie de siguranta acelei perioade in care aveam carti si probleme de matematica si ma gandeam ce util ar fi ca unele probleme de etica medicala in special sa isi gaseasca la fel de usor raspunsul. intr-o oarecare masura cred ca ushin are dreptate: cu timpul va veni si experienta si o data cu aceasta experienta va veni si mai multa siguranata in actiuni. dar niciodata absoluta. as fi total ignoranta sa fiu absolut sigura de ceva...

    sarbatori fericite sa aveti in continuare :)

    RăspundețiȘtergere
  4. daca am avea o carte cu raspunsuri pt orice boala, sau mai bine zis posibilitate/varianta...

    atunci oamenii ar putea sa nu mai vina la medic. ar vedea acolo iei medicamentul x. daca nu, y si gata.

    si asta nu e bine.

    Sarbatori fericite si tie ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu stiu despre voi, dar eu merg la siguranta, orice ar fi!
    "Marea carte a naturii este scrisa in limba matematicii." spunea Galilei, iar daca admitem veridicitatea acestei opinii si luam in calcul cat mai multe variabile, putem spune ca viata e exacta, precisa, iar daca o observam cu atentie descoperim ca asa este!

    RăspundețiȘtergere
  6. imi place foarte mult analogia intre medicina si matematica. Nu m-am gandit niciodata la alaturarea celor 2 si compararea lor ulterioara. Mie mi-a placut matematica destul de mult pana la un punct..in care nu m-a mai interesat pentru ca a aparut interesul pentru admitere la facultate (plus ca am aflat ca la medicina nu se face matematica :)) ) Cateodata imi pare rau ca totusi nu facem materia asta. Te ajuta sa te disciplinezi, sa te organizezi in gandire, sa intelegi intr-o maniera logica tot ce ti se spune. Mi se pare foarte importanta o astfel de gandire in medicina. Mie sincer imi este cam dor de matematica...deh am facut mate-info, chit ca in clasa a 12a mai mult am facut chimie si biologie in orele de matematica..ii simt lipsa :)

    RăspundețiȘtergere
  7. @Faninho:interesant commentul tau si intr-o oarecare masura sunt de acord cu citatul pe care l-ai dat din Galilei. Probabil ca universul este fractal...daca nu in totalitate, macar mare parte. si da, probabil ca intr-o oarecare masura si in cazul medicinei, in ciuda complexitatii ei (sau tocmai datorita complexitatii ei), poti gasi elemente fractale, mici copii miniaturale ale intregului si asta sa te ajute.

    pattern-urile sunt extrem de utile in medicina, mai ales in teorie,dar din pacate, in real life apar mici "dereglari" ale acestor pattern-uri astfel incat devine tot mai dificil sa jonglezi cu ele pana la pierderea utilitatii lor ... ma exprim cam ambiguu din pacate, sper sa ma fac totusi macar pe jumate inteleasa :D

    plus ca fractalizarea asta a universului nush in ce masura e aplicabila si in "universul psihologic si social". in fine...probabil ca sunt mereu aceleasi variabile de care ar trebui tinut cont ca sa observi exactitatea medicinei, dar admitand drept corecta aceasta ipoteza, ei bine, variabilele astea ar insemna sa aibe un numar covarsitor pt un om, parerea mea, astfel incat sa poata jongla atat de eficient cu ele incat sa mearga la sigur...din pacate medici nu sunt dumnezei si sunt supusi greselilor. medicina nu este doar stiinta ci si arta totodata,iar tocmai asta o face atat de speciala [insert inimioare].

    @Ela: ma bucur ca ti-a placut analogia :)hmm...observ ca exista mai multi studiosi medicinisti care sa fii indragit matematica decat mi-as fi imaginat eu si decat ne merge vestea prin popor :P

    Sarbatori fericite sa aveti in continuare si sa ne auzim/sa ne citim sanatosi la anul!

    RăspundețiȘtergere

Lasa un suvenir: