duminică, 28 iunie 2009

Tacerea mieilor

Motto:
"Atunci de ce tacerea asta
Atat de densa, de ingrozitoare?
Ba comunicam cu cei de dincolo
Tot timpul
Dar nu mai avem ce sa ne spunem"
Marin Sorescu, "Atunci"



A fost o vreme cand credeam ca studentii sunt o reala forta sociala. A fost o vreme cand credeam ca studentii sunt cei care pot incepe revolutii, sunt cei care au toate resursele unei transformari. A fost o vreme in care credeam ca studentii isi cunosc cel mai bine interesele si lupta pentru ele pana au castig de cauza. A fost o vreme cand percepeam studentii ca pe un personaj colectiv: o minte, o voce, o vointa, o directie de actiune. A fost o vreme...

Acum cand si eu sunt la randu-mi studenta (si nu de putina vreme) nu mai simt acealasi lucru. Acum nu mai vad personajul colectiv. Acum nu mai vad lupta pentru cauza comuna. Acum nu mai aud vocea. Totul e zgomot de fond. Nu se mai produce nicio coagulare. De ce? Am tot incercat sa caut raspunsul acestui «de ce ? ». N-as zice ca am reusit pe deplin sa-l gasesc. Nu-mi pot explica inca in mod complet fenomenul...

In jurul meu multi mustesc de nemultumire cand vorbesti cu ei, multi au ceva de comentat in particular. Totodata urmaresc si grupurile de discutii ale medicinistilor, forumurile si blogurile si observ ca pe acolo e tacere. De ce? Multi se plang ca nu sunt informati, ca sunt izolati si privati de dreptul lor de a avea acces la toate deciziile, la toate noutatile, la toate proiectele. Ei bine, eu tocmai partea asta nu o inteleg, aici apare contradictia, aici e salasul paradoxului...

Exista foarte multe surse de informare adresate specific studentilor medicinisti insa ajung sa cred ca pana la urma comoditatea este singura vinovata. Toti asteapta sa le aduca cineva de-a gata o lista exhaustiva cu informatiile necesare lor. Totul la un loc, un review la botul calului.

Fiind atat un fin observator cat si o persoana implicata activ in ceea ce inseamna forumuri & grupuri de discutii & bloguri cu caracter medical pot spune ca EXISTA informatia necesara. Exista chiar si dorinta de comunicare din partea celor ce share-uiesc informatia, insa totul sfarseste prin a fi de o maniera unilaterala nu pt ca asa se vrea ci pentru ca lumea nu participa la discutii. Pur si simplu iau la cunostiinta si atat. Feed-back-ul se lasa asteptat. Pe toate forumurile, grupurile, blogurile despre care vorbeam suntem mereu aceeasi oameni dispusi sa impartaseasca din informatie, restul... e tacere. Sunt incredibil de multi cei ce stau comozi in spatele monitorului, citesc informatiile aduse si atat, fara a imbunatatii in vreun fel calitatea/ cantitatea lor, fara a contribui cu un plus de informatie chiar daca o detin sau fara a-si exprima opinia personala.

Efectiv este imposibil sa scoti o vorba de la marea de useri inregistrati si abonati ca la un ziar decat daca apare cineva din senin care sa se revolte. Din acel moment incepe distractia. Incepe nebunia cu delimitarea taberelor imaginare, incepe paranoia etichetarilor, incepe sirul de acuzatii. Intotdeauna de vina sunt fie “sesemebistii”, fie “lesemebistii”, fie “somsistii”, fie “seseceristii” fie stiu si eu ce dumnezeu alta organizatie studenteasca mai exista in UMF de parca nu am fi toti o apa si-un pamant, toti egali in drepturi, toti studenti ai aceleiasi institutii.

Brusc a fi membru intr-o astfel de organizatie iti atarna o tinichea de coada... de ce? Inteleg ca cine e interesat de avantajele respectivului grup e liber sa se inscrie cum este apoi liber sa se retraga in caz ca este dezamagit. Atata vreme cat esti constient de avantajele si dezavantajele in a fi sau a nu fi membru, nu ai dreptul sa comentezi statutul celorlati. A fost decizia ta in a te afilia sau nu unei organizatii studentesti. Informatiile despre proiectele lor circula si in afara, nu sunt o casta inchisa la fel cum si informatiile de interes general sunt absolut la liber .

N-as fi crezut ca poate fi necesara vreodata urmatoarea precizare, insa situatia din ultima vreme ma obliga sa o subliniez: grupurile de discutii nu sunt doar pentru membri, se poate inscrie oricine. Astfel, cel mai mare grup de discutii , cel al sesemebeului este LA LIBER pt toata lumea, in sensul ca oricine poate da click pe butonul de join fie ca e membru sau nu, doh. Decizia de a te inscrie in grup pt a primi informatiile iti apartine personal, asa ca NU poti spune ca ssmb-ul refuza sa comunice tuturor studentilor noutatile ci ca TU personal iti vei fi refuzat in mod deliberat dreptul la informare...

Revenind...cam asta e singura situatie in care exista un soi de discutii, adica situatia pseudorevoltelor interne pe un camp de lupta virtual. Si e mult spus "discutie" nefiind ceva constructiv ci mai degraba un circ in toata regula. In general nimeni nu asteapta un raspuns, doar aunca niste acuzatii in general bazate pe zvonistica, nu exista respect pentru ceilalti colegi, totul abunda in sarcasm pentru ca toti capata curaj doar din spatele unui nick-name. In final nu se rezolva nimic, nici nu ar avea cum, caci nimeni nu propune si niste solutii, se termina doar cu niste orgolii ranite, alte frustrari acumulate aiurea si eventual o imagine si mai sifonata a medicinistilor in general tinand cont ca oricine poate avea acces la toate discutiile astea.

In fine, incercari timide de comunicare se mai fac inainte de examene cand fiecare cere cate o impresie despre un examen, un prof, o grila, o atentie, o maslina, o scobitoare straina. Deci strict cand cineva are nevoie urgenta de ceva. Daca are noroc i se va raspunde, daca nu, nu, si asta pentru ca numai cateva persoane, mereu aceleasi, sunt dispuse sa dea raspunsuri.

In restul timpului este liniste. shhhh... sa nu deranjam... shhh... dormiti linistiti

Concluzia mea este ca indiferent cat de multe grupuri de discutii am avea, tot fara folos ar fi din moment ce pe multitudinea de forumuri/ grupuri/bloguri existente deja bate vantul... Pur si simplu NU STIM SA COMUNICAM. Suntem o adunatura de autisti, fiecare cu interesul personal, fiecare pentru el. Nu mai suntem de mult un personaj colectiv, nu ne mai stim interesele comune si nici nu suntem dispusi sa imbunatatim situatia asta. Ne complacem. Suntem comozi si autosuficienti. Nu mai avem ce sa ne spunem. Nu ne mai cunoastem si nu ne mai respectam reciproc. Nu mai suntem colegi. Ne invidiem fara sens. Nu ne mai coagulam...

De ce?

Ei bine, eu una nu am gasit inca raspunsul...

A fost o vreme cand aveam pretentii de la noi ca studenti...

7 comentarii:

  1. in primul rand cred ca e vorba de orgolii... si astea exista la factorii de "decizie" un simplu voluntar al unei asociatii nu cred ca este atat de radical fata de celelalte. si sa stii ca sunt si societati care colaboreaza in pace si armonie.
    in rest... este intotdeauna mai usor sa acuzi... sa sari la cearta... sa reprosezi...

    RăspundețiȘtergere
  2. Rux, problema mea nu erau societatile. eu nu inteleg reticenta si paranoia non-membrilor fata de respectivele societati. cum nu inteleg de ce pe la toate colturile e un zumzet general in timp ce pe grupurile de discutii e mult prea liniste avand in vedere zgomotul de fond.

    da, probabil orgoliile sunt parte din problema. si autosuficienta. si neimplicarea. si comoditatea. si cine stie mai ce

    revin, nu problema societatilor este cea care ma roade (chiar n-am nicio chestie cu asta, sunt cat se poate de neutra) ci problema lipsei de comunicare intre studenti. la urma urmei societatile alea suntem tot noi, studentii, deci la noi e problema, nu stiu daca ma fac inteleasa.

    si mai ales... la ce folos genul asta de atitudine? mie mi se pare cat se poate de dezavantajos, dar in fine, oi fi io mai excentrica sau asa ceva...

    RăspundețiȘtergere
  3. din pacate foarte adevarat...

    RăspundețiȘtergere
  4. "din pacate", asta e light-motivul, intr-adevar...

    RăspundețiȘtergere
  5. Si eu m-am gandit la chestia asta de multe ori, si chiar am observat si la mine faptul ca atunci cand intru pe vreun forum/blog/ceva unde exista o intrebare la care pot sa dau un raspuns, parca nu-mi vine sa-mi spun parerea. Dar eu nu "ascund" informatii din rautate, lene sau alte motive. Pur si simplu prefer discutia directa. Dar, mi-am dat seama totodata ca totusi ar fi bine sa raspund si intrebarilor care apar pe diferite canale de comunicare virtuala, pentru ca poate sunt unii care poate ca nu cunosc pe nimeni care sa le dea o oarecare idee si am inceput sa-mi dezvolt calitatea de sfatuitor virtual, insa nu fac asta prea des si chiar imi pare rau pentru ca imi place sa ii ajut pe altii asa cum si altii m-au ajutat pe mine.
    Chestia cu lipsa de coagulare intre studenti mi se pare extrem de simpla: studentii merg pe principiul "fiecare pentru el". Toti se lucreaza pe la spate si iti pun piedici. D-asta era bun si comunismu' ca te invata sa traiesti intr-un colectiv. De fapt, mai mult te obliga, dar totusi era o forma de solidarizare in fata obstacolelor. Nu ca as regreta comunismu' sau ceva, dar ca principiu...
    Sper ca m-am facut inteles si hai sa incercam sa fim si noi toti pentru unul si unul pentru toti.
    PS: Imi place vorba aia cu "o maslina, o atentie". Eu o folosesc foarte des! :))

    RăspundețiȘtergere
  6. "Nu mai avem ce sa ne spunem"
    Tocmai am intrat la facultate, si chiar am multe asteptari, sper la sufletul colectiv capabil sa schimbe lumea! Refuz sa raman fara sperante si chiar nu vreau sa patrund in lumea muteniei si surzeniei universale despre care vorbesti, desi recunosc ca am avut o retinere in a comenta postul tau, cautand motive:faptul ca postarea e veche, ca poate scriu in necunostinta de cauza. Eu cred ca cei "noi" pe forumuri sau in grup nu au curajul sa spuna prea mult, cei "vechi" poate sunt prea plictisiti de temerile celor noi, sau chiar sa mai fie entuziastmati.

    RăspundețiȘtergere
  7. Bafta mare, Sorina, la inceput de drum in cazul asta!

    Imi place ca gandesti in felul asta si ca ai entuziasm si vrei sa faci diferenta ;) Poate ai dreptate, poate noi astia veteranii am devenit mult prea blazati, poate cei mici nu au curaj, poate, poate poate... adevarul e probabil undeva la mijloc de obicei. Important e ca se pot face schimbari!Totul este perfectibil :) iar daca exista si oameni dornici de asa ceva e perfect :) Anyway, timpul si experienta iti va da si imi va da cu siguranta raspunsul la dilemele refulate acum multa vreme in postarea de mai sus :) Ah, si da, sigur, nu ma deranjeaza niciodata daca ma insel asupra unor lucruri si de data asta sper sa fii fost asa in ce priveste postarea de mai sus.

    Bafta maaare mare, tin pumnii!!!

    RăspundețiȘtergere

Lasa un suvenir: