Despre noroc...

Nu, nu despre bere. Despre norocul inteles ca sansa sau destin sau soarta…

Te- ai gandit vreoadata in ce anume ti-ai cuantifica norocul?
Ce parametru i-ai gasi?
Ce ar trebui sa ti se intample ca sa te consideri norocos?

Eu ma consider o persoana norocoasa. Nu atribui tocmai o mare importanta, sau in fine, nu o importanta covarsitoare, aspectelor astora ale vietii conturate vag prin expresii ca “ noroc”, “sansa”,“destin”, “soarta” sau chiar, de ce nu, “karma”. Nu. Sunt probabil dovada vie a ceea ce inseamna o persoana cu locus de control intern. Cu toate astea sunt insa unele intamplari din viata mea, inexplicabile altfel, intamplari pe care nu le pot asocia decat cu sansa, intamplari care s-au dovedit a avea un caracter decisiv, s-au dovedit a fi puncte de cotitura in “constructia” a ceea ce sunt eu acum ca fire, ca mentalitate, ca om cu principii. Intr-adevar, a depins foarte mult cum am stiut eu sa profit de situatiile respective dar meritul "norocului" a fost acela de initiator, de a aprinde scanteia...

Nu ma consider norocoasa pt ca as fi castigat potul cel mare la loto pentru ca nu l-am castigat (inca :P ), cum nu ma consider nici ghinionista pt ca nu l-am castigat. Nu ma consider ghinionista pentru ca mi s-au inchis usile de la metrou in fata. Nu ma consider ghinionista cand ma prinde ploaia in scurtul drum de la statia de troleu si pana acasa. Nu ma consider ghinionista pentru ca nu gasesc sa-mi cumpar atunci cand am eu chef stiu eu ce pereche de pantaloni. Nu ma consider ghinionista cand nu-mi pica subiecul preferat la examen. Cu toate cele insirate mai sus ma descurc oricum, pe cont propriu ca sa spun asa. Si la urma urmei nici nu sunt niste lucruri de o importanta foarte mare, doar mici nimicuri ale vietii cotidiene care se pot managerui foarte usor, fara niciun efort supraomenesc astfel incat sa fie evitate. Iar atunci cand nu pot fi evitate ele dau pur si simplu culoare vietii.

Ma consider insa o rasfatata a sortii cand ma gandesc la persoanele pe care am ajuns, intr-un fel sau altul, mai bizar sau mai putin bizar, sa le cunosc. Asa imi cuantific eu norocul personal: in calitatea persoanelor pe care le-am intalnit in viata mea. Asta este ceea ce numesc eu noroc. Imi este suficient si sa stiu ca exista astfel de pesoane ca sa am o liniste si o multumire interioara. Si atribui asta intr-adevar norocului pentru ca este fara dar si poate un noroc chior sa gasesc in lumea asta mare si nebuna suficiente persoane pe care sa le pot admira, pe care sa le pot respecta pt ceea ce fac, pentru cum fac si pentru ceea ce sunt in definitiv. Am avut sansa ca atunci cand aveam nevoie de modele sa le intalnesc. Si asta a contat foarte mult. Conteaza inca si incerc la randu-mi pe de o parte sa nu dezamagesc si pe de alta parte sa intorc serviciul, ajutandu-i pe ceilalti pe cat posibil. Si vine firesc, doar pentru ca pot.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!

Cantece fara tara

Motto:
"Mama noastra de noi toti
Tara de tampiti si hoti...
Sa te-ascunzi de ea nu poti!"
Ada Milea

Ti s-a intamplat vreodata sa te opresti in drum si sa te uiti in jurul tau?
Daca da, atunci ...

...Ti s-a intamplat sa observi absenta zambetelor sincere de pe fetele celor din jur?
...Ti s-a intamplat sa vezi cum toti ceilalti cauta motiv de cearta, cum toti ceilalti arunca in stanga si in dreapta, gratuit, bolovani de sarcasm si ironie catusi de putin fina?
...Ti s-a intamplat sa simti invidia in privirea altcuiva pentru cel mai neinsemnat lucru pe care ti-l poti imagina?
...Ti s-a intamplat sa te scarbeasca vedetismul nefondat al celor multi?
...Ti s-a intamplat sa te lovesti de ignoranta si superficialitatea putreda a majoritatii?
...Ti s-a intamplat sa te saturi de prejudecati, de sabloane si vederi tubulare?
...Ti s-a intamplat sa incerci sa faci concret ceva si sa nu reusesti din cauza celorlalti?
...Ti s-a intamplat sa crezi ca toti vor fi de partea ta intr-o actiune oarecare pentru simplul motiv ca ei se plansesera pana atunci de anumite neajunsuri, iar cand vei fi ajuns in miezul problemei sa te trezesti singur, sa realizezi ca toti erau cu tine doar cu vorba, iar cand a fost nevoie de actiune au dat inapoi resemnandu-se cu oribilul, cu sinucigasul gand “ lasa, mai, ca merge-asa”?
...Ti s-a intamplat sa te simti strain fata de toti cei pe care ii cunosti si cu care odinioara ai copilarit si ai imapartit aceleasi visuri?
...Ti s-a intamplat sa simti ca te plafonezi daca nu schimbi ceva?
...Ti s-a intamplat sa realizezi ca perspectivele iti sunt limitate in mod artificial?
...Ti s-a intamplat sa ai convingerea ca te-ai saturat sa te complaci si ca nu a venit inca timpul sa fii blazat?
...Ti s-a intamplat sa te simti dezradacinat si alienat in propria ta tara?
...Ti s-a intamplat sa te intrebi ce cauti tu aici?

Ei bine, daca pentru multe dintre intrebarile de mai sus raspunsul tau este unul afirmativ, afla ca nu esti singur...

Suntem multi in situatia asta.
Suntem multi care am facut tot posibilul sa vedem jumatatea plina a paharului.
Suntem multi care ne-am autoconvins o vreme ca totul va fi bine candva.
Suntem multi care am incercat sa ne batem cu morile de vant.
Suntem multi insa nu suficienti pentru a face o schimbare la un alt nivel decat cel individual...

Nu putem spera la nesfarsit intr-o rezolvare de tipul deux-ex-machina a vietii noastre... Idealismul este focul ce ne pune in miscare intreaga fiinta, idealismul si entuziasmul fac minuni in doze potrivite si combinate cu un dram de relism, insa idealismul asta ce ne caracterizeaza se poate pierde... la fel si entuziasmul. Compromisurile le imblanzesc, le inmoaie, le sufoca pana la disparitie...Romania nu e compatibila cu asa ceva.

Romania nu e compatibila cu viata idealurilor mele...

Cand toate astea te deviaza de la calea ta e timpul sa iei o decizie.
Nu usoara. Nu imediata. Poate nici macar perfecta ci o decizie de necesitate...

Trebuie sa-ti iei idealismul, sa-ti iei sperantele, sa-ti iei visele, sa le imapchetezi strans in inima ta pentru a nu le pierde si sa pleci. Sa-ti cauti nu doar o nisa ci lumea ta. Totul este posibil. Nu usor, e drept. Trebuie sa stii exact ce vrei si sa fii dispus sa faci eforturi, insa nu ai cum sa dai gresi atata vreme cat iti vei pastra dramul de idealism si entuziasm salvat de acasa.

Cred ca iti poti gasi ritmul, iti poti gasi rima in alt cantec de pe marea scena a lumii...