vineri, 15 mai 2009

Cantece fara tara

Ti s-a intamplat vreodata sa te opresti in drum si sa te uiti in jurul tau?
Daca da, atunci ...

...Ti s-a intamplat sa observi absenta zambetelor sincere de pe fetele celor din jur?
...Ti s-a intamplat sa vezi cum toti ceilalti cauta motiv de cearta, cum toti ceilalti arunca in stanga si in dreapta, gratuit, bolovani de sarcasm si ironie catusi de putin fina?
...Ti s-a intamplat sa simti invidia in privirea altcuiva pentru cel mai neinsemnat lucru pe care ti-l poti imagina?
...Ti s-a intamplat sa te scarbeasca vedetismul nefondat al celor multi?
...Ti s-a intamplat sa te lovesti de ignoranta si superficialitatea putreda a majoritatii?
...Ti s-a intamplat sa te saturi de prejudecati, de sabloane si vederi tubulare?
...Ti s-a intamplat sa incerci sa faci concret ceva si sa nu reusesti din cauza celorlalti?
...Ti s-a intamplat sa crezi ca toti vor fi de partea ta intr-o actiune oarecare pentru simplul motiv ca ei se plansesera pana atunci de anumite neajunsuri, iar cand vei fi ajuns in miezul problemei sa te trezesti singur, sa realizezi ca toti erau cu tine doar cu vorba, iar cand a fost nevoie de actiune au dat inapoi resemnandu-se cu oribilul, cu sinucigasul gand “ lasa, mai, ca merge-asa”?
...Ti s-a intamplat sa te simti strain fata de toti cei pe care ii cunosti si cu care odinioara ai copilarit si ai imapartit aceleasi visuri?
...Ti s-a intamplat sa simti ca te plafonezi daca nu schimbi ceva?
...Ti s-a intamplat sa realizezi ca perspectivele iti sunt limitate in mod artificial?
...Ti s-a intamplat sa ai convingerea ca te-ai saturat sa te complaci si ca nu a venit inca timpul sa fii blazat?
...Ti s-a intamplat sa te simti dezradacinat si alienat in propria ta tara?
...Ti s-a intamplat sa te intrebi ce cauti tu aici?

Ei bine, daca pentru multe dintre intrebarile de mai sus raspunsul tau este unul afirmativ, afla ca nu esti singur...

Suntem multi in situatia asta.
Suntem multi care am facut tot posibilul sa vedem jumatatea plina a paharului.
Suntem multi care ne-am autoconvins o vreme ca totul va fi bine candva.
Suntem multi care am incercat sa ne batem cu morile de vant.
Suntem multi insa nu suficienti pentru a face o schimbare la un alt nivel decat cel individual...

Nu putem spera la nesfarsit intr-o rezolvare de tipul deux-ex-machina a vietii noastre... Idealismul este focul ce ne pune in miscare intreaga fiinta, idealismul si entuziasmul fac minuni in doze potrivite si combinate cu un dram de relism, insa idealismul asta ce ne caracterizeaza se poate pierde... la fel si entuziasmul. Compromisurile le imblanzesc, le inmoaie, le sufoca pana la disparitie...Romania nu e compatibila cu asa ceva.

Romania nu e compatibila cu viata idealurilor mele...

Cand toate astea te deviaza de la calea ta e timpul sa iei o decizie.
Nu usoara. Nu imediata. Poate nici macar perfecta ci o decizie de necesitate...

Trebuie sa-ti iei idealismul, sa-ti iei sperantele, sa-ti iei visele, sa le imapchetezi strans in inima ta pentru a nu le pierde si sa pleci. Sa-ti cauti nu doar o nisa ci lumea ta. Totul este posibil. Nu usor, e drept. Trebuie sa stii exact ce vrei si sa fii dispus sa faci eforturi, insa nu ai cum sa dai gresi atata vreme cat iti vei pastra dramul de idealism si entuziasm salvat de acasa.

Cred ca iti poti gasi ritmul, iti poti gasi rima in alt cantec de pe marea scena a lumii...


4 comentarii:

  1. Asta e poate singurul subiect pe marginea caruia pot spune ca NU imi convine ca am dreptate si continui sa caut argumente contra... din pacate cu fiecare incercare da a-mi demonstra contrariul, concluzia postarii de mai sus sfarseste prin a fi intarita, potentata...

    o zi excelenta!

    RăspundețiȘtergere

Lasa un suvenir: