miercuri, 18 martie 2009

Alt soi de lectie...

De dimineata tot am ceva procese de constiinta. Ma framanta o noua chestiune. Sa vedeti de la ce a pornit...

Astazi, pe unul dintre holurile labirintice ale spitalului unde imi fac veacul am vazut o pustoaica. Nimic spectaculos pana aici, mai ales tinand cont ca e vorba in propozitie despre un spital de copii. Ei bine, pustoaica era pe la vreo 14 -15 ani si imbracata strident cu bling-bling-uri si zorzoane in trend, adidasi galbeni, vesta galbena, geanta aurie si diverse alte accesori vestimentare sau nu, mai mult sau mai putin utile, astfel incat sa intregeasca tabloul clasic pitipongesc. Instinctiv, mintea mea in gandul ei ranjeste rautacios si zice: “ieteee ce vad: un exemplar de pitzi mic! Hi hi ha ha”.

In urmatoarea secunda o recunosc. O vazusem zilele trecute si acum se externa. Alta secunda trece grea peste mine. Remuscarile isi fac simtite prezenta. Efectiv mi-a fost jena ca am gandit ceea ce am gandit despre pustoaica. In minte mi-au revenit dureros detaliile cazului ei, insiruite ca la carte, inlantuite si ritmate ca versurile unui blestem...un sindrom genetic, inobservabil cand copila e imbracata “de strada” , de altfel ea nici nu constientizeaza implicatiile bolii ei si ma tem ca nici parintii ei. Aparent este un copil normal, obisnuit, cu toate deprinderile varstei respective. Nitel cam obraznica si prostuta dar asta nu e anormal pt cei 14 ani jumate ai ei. In aparenta era imaginea clasica a pustoaicelor de 14 ani care isi doresc propria emancipare, care vor sa fie la moda, care isi cauta apartenenta in diverse grupuri, care vor sa iasa in evidenta. Era intruchiparea profilului adolescentului normal.

Ma uitam lung cum pleaca din spital si ma gandeam cum mi-am schimbat brusc opinia si, mai ales, ma intrebam eu pe mine de ce a fost nevoie oare de detaliile unui destin dureros ca sa ma opresc din a pune o eticheta? La urma urmei ce anume mi-ar da mie dreptul sa o judec pe ea sau pe oricare alta asa numita “pitzi”... sau orice alta persoana in general? Toti avem aceleasi libertati, aceleasi drepturi, fiecare se imbraca cum vrea, face ce vrea , atata vreme cat nu incalca libertatile altcuiva, ori ea chiar nu avea cum sa incalce libertatile mele, de exemplu.

Pentru a mia oara mi-am reamintit ca nu am motive sa judec dupa aparente, dupa toate nimicurile astea precum vestimentatia, culoarea parului sau a pielii, etnie, sau alti pseudomarkeri jenanti inradacinati in judecatile stereotipale ale tuturor superficialilor. De fapt nu am motive sa judec. Punct. Pana la urma cine sunt eu in marea schema a universului sa emit judecati de valoare ?

Oare faptul ca si eu am etichetat o persoana conform unui trend (tre’ sa recunoastem ca este la moda termenul de pitzipoanca si ca e un adevarat sport sa le recunosti pe strada si sa razi de ele) nu ma face si pe mine sa port o alta eticheta, sa fiu o alta oaie dintr-o mare turma?

Mi-a parut rau. Inca imi pare rau.
Raman doar cu palida consolare ca a fost un soi de lectie din care am avut ceva de invatat...

8 comentarii:

  1. eu cred ca ii judecam pe ceilalti din cauza ignorantei noastre si a "impresiei" ca noi suntem mai buni decat ei...ceea ce nu este neaparat fals, dar nici adevarat. si mai cred ca, in general, cu totii avem tendinta de a pune etichete, de a clasifica oamenii dupa diverse criterii.
    nu ne convine sa fim etichetati, dar facem acest lucru la randul nostru, ba chiar cu foarte multa usurinta."ironic", nu?

    RăspundețiȘtergere
  2. sta in firea umana si asta...sa punem etichete si sa criticam...asta e..nu ne putem skimba.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu nu prea pot sa comentez pe blogu' tau. Nu stiu de ce nu merge cateodata... Urasc chestia asta!

    RăspundețiȘtergere
  4. @Faninho: seriooos?

    nasol in cazul asta, inteleg ca nu e din lipsa de cuvinte ci din cauza de pb tehnice...hmm...

    adevarul e ca si mie imi face figuri uneori cand raspund la comments si mai imi pierde ce reusisem sa scriu asa ca suflu si in iaurt de la o vreme si dau un "copy" inainte de submit in caz ca apar pb la postare...dupa care mai postez o data si de obicei merge din a 2-a incercare...daca nu, a 3-a e sigur cu noroc :))

    acum nu stiu ce figuri iti face si tie, dar oricare ar fi ele, buba cea mai mare este ca, indiferent de natura lor,eu nu as sti sa le remediez :| :( :((

    RăspundețiȘtergere
  5. Sper ca s-au remediat acum de la sine! :D

    LE: Ieta ce zice: "Cererea dvs. nu poate fi procesată. Vă rugăm să încercaţi din nou." Zic si io, ca fapt divers.

    RăspundețiȘtergere
  6. mda, acelasi refren mi-l spune si mie :| deh, blogul meu are vointa proprie si isi selecteaza comentariile pe semne. singura problema e ca nu ne place, nici pe mine nici pe tine :))

    acuma, sincer vorbind, chiar nu stiu ce o fi. dar in ultimele zile am avut parte numai de bizarerii legate mai mult sau mai putin de net: blogul da rateuri, messengerul face toate nefacutele, contul de hi5 sucomba o vreme (nu ca asta ar fi fost o pierdere :) ), doar twitterul ce a scapat neafectat. deocamdata.

    weird

    RăspundețiȘtergere
  7. pai tocmai bine! ne citim pe twitt ;)

    mai cu etichetele e treaba grea si o dam in multe discutii; deci o sa ma abtin :))

    RăspundețiȘtergere
  8. nu pot spune ca nu judec niciodata pe nimeni, dar am naivitatea (!) de a crede ca toti oamenii, in adancul fiintei lor (uneori prea adanc) au ceva special, ceva ce ii face diferiti de ceilalti. cred ca cel mai mult ma etichetez pe mine.. :/ dar nu prea judec oamenii asa.. mama spune ca sunt proasta ca gasesc ceva bun in oricine.. :/ dar eu sper sa nu devin blazata din cauza experientelor neplacute..
    oricum, cred ca e bine sa ti se intample cate o din asta. stii macar cum _nu_ vrei sa devii. :)
    PS: ca am citit comentariile voastre, am dat si eu un copy preventiv :P (daca nu mai exista LE, inseamna ca a mers din prima si ca doar pe tine si pe faninho nu va place blogul tau :P )

    RăspundețiȘtergere

Lasa un suvenir: