"Souvenirs de ma vie morte"

Viziunea artistului [in memoria stagiului de chirurgie plastica]

2010-03-09T11:58:00.001+02:00

Requiem for a dream

2010-02-06T12:32:00.001+02:00

Motto:

Vom fi si noi inchisi in scanduri

posirci sau vinuri mai de soi,

bauti de zei, goliti de ganduri

ca un butoi in alt butoi.

Mircea Dinescu - "Elegia butoiului"

Asculta mai multe audio Muzica

E vremea viselor ce mor. Mor in gradini si mor si in mine, ar spune Macedonski, iar eu nu l-as contrazice. Cimitirul viselor mele castiga inca un mic avorton. Groparul lui rade hatru si acopera cu lopata sprinten, insufletit si senin orice urma a sperantei.

Cei ce omoara vise nu sunt cu nimic mai putin cruzi decat cei ce omoara oameni. Cu fiecare vis pierdut rup o bucata din tine, te imbucatesc pe rand, te sculpteaza dupa chipul si asemanarea lor, te transforma, te banalizeaza, iti ingradesc orizonturile, te fac egal cu ceilalti, iti schimba scara de valori, te fac sa uiti tot ceea ce era important pentru tine. Te investmanteaza intr-un pattern convenabil. Te invata de cate ori sa respiri pe minut. Te imblanzesc.

Apoi te elibereaza. Orecum. Gata dresat nu mai exista libertate reala. Nu mai exista liber arbitru. Iar pentru toate astea exista institutii ce cresc eficienta visicidului... Doar astfel poti fi util societatii, tu mic soldatel fara de speranta ori glorie, doar asa te pot determina sa te jertfesti pe altarul lor, in lupta lor, pentru interesele lor, doar cand nu vei mai fi avut nimic de pierdut. Sau de castigat. Iti anuleaza existenta individuala. Te fac parte din personajul colectiv, parte din marea turma.

Cu toate astea nimic nu este infailibil. Nu se pot distruge atatea vise pe cat de multe pot eu sa creez, nu se pot uita atatea lucruri pe cate pot eu sa invat, nu se pot strica atatea lucruri pe cate pot eu sa fac, nu se pot ignora atatea vorbe pe cate pot eu sa spun.

Nu!

The Final Countdown

2010-01-22T17:21:00.000+02:00

Odiseea spatiala 2010

EUROPE-The Final Countdown
Asculta mai multe audio Muzica

Se stie in sfarsit ceva sigur despre concursul de Rezidentiat. Se stie... ei bine, se stie data! - 21 noiembrie :D Nimic surprinzator pana aici, sa speram ca nici in continuare :)

Sursa: Ministerul Sanatatii

Bafta multa sa avem si spor!
;)

2010 – dedicat Planului Cincinal

2009-12-31T12:46:00.003+02:00

E vremea bilantului de sfarsit de an. Se trage linie, se fac adunarile si scaderile corespunzatoare si se caracterizeaza anul ce tocmai se sfarseste. Tot acum se fac planurile pentru anul ce va sa vina. Se stabilesc obiective, se inalta stachete, se croseteaza vise din aburi moi de naivitate. A devenit deja un cliseu ca orisicine sa-si faca o “New Year's Resolution List”.

Cum eu sunt o persoana care este linistita doar atunci cand detine controlul (hmm... reevaluand situatia, observ ca nu suna tocmai in regula), orice lista, strategie, plan, conturare voalata a posibileleor directii de viitor, imi da o senzatie de calm si siguranta calduta, lasandu-ma sa ma zbengui linistita in niste coordonate cvasi-previzibile carora sa le pot aplica oaresce algoritmi cunoscuti intru rezolvare. Ramane vreo 30% spatiu liber si pentru imprevizibil, asa de culoare, cat un rosu in obraji, sper ca nu mai mult, desi niciodata nu stii pe ce pozitii te aflii cu neprevazutul. In fine, astea sunt motivele pentru care am aderat imediat la ideea de New Year's Resolution list. E si asta un alt cliseu confortabil al personajului colectiv, un alt cliseu cu aroma de integrare perfecta, de aderare si pliere pe trendurile actuale. Ah, that's the easy life :)

Ca sa termin cu adevarat cu 2009, tre' sa-i fac bilantul, sa-l impachetez, sa-l etichetez si sa-l indosariez undeva in rafturile intangibile ale memoriei mele de lunga durata. Eh, o sa beneficieze s de un coltisor pe raftul memoriei episodice. Gata cu trancaneala. E timpul pentru matematica si asta nu-i lucru usor, cel putin nu pentru mine. So... Plus cu plus da plus... plus cu minus se anuleaza ... minus cu minus, la naiba, da minus. Uff... de pe undeva mai imi da si cu virgula, cum spuneam nu-i lucru usor calculul asta si parametrizarea vietii unui om. Cum era vorba aia? Cu viata omului nu te joci! (p-asta o visez si noaptea).

Ok, e vremea concluziilor. Dupa calcule extrem de complicate am ajuns la concluzia ca anul 2009 primeste calificativul “bine” [ceea ce e superior calitativ calificativului “suficient”, dar evident inferior calificativului “foarte bine”]. Pentru a-i da postarii mele un aer de tabloid am sa concluzionez ca 2009 a fost pe plan profesional de 4 stele din 5, pe plan financiar 4/5, pe plan personal 2,5/5 (am avut dreptate cand am zis ca da cu virgula oricat as cosmetiza situatia) si, la capitolul... noroc, hehe, 5/5. Fireste norocul nu face totul, asa se explica dezechilibrul cu celelalte capitole. Gata. 2009 poate fi arhivat!

Acum ar trebui sa stabilesc obiectivele pt 2010. Am sa-mi fac planul mai challenging prin extinderea lui pe 5 ani. Exact! Planul meu este un cincinal!!! 2010 este oarescum un an ratat din punctul de vedere al marilor idealuri pentru ca se identifica pentru mine with that particular “R” word, motiv pentru care planul trebuie sa se expandeze pe un intreg cincinal. De data asta nu trebuie sa mai iasa cu virgula, pentru ca da, cu viata omului nu te joci, asa ca intru cosmetizarea si cresterea digerabilitatii planului aplic aceasta extindere pe o perioada de 5 ani.

Obiectivul principal este constituit de acel “R” word in jurul carora se vor tese toate, inevitabil. N-am de gand sa-mi stabilesc deja in ce fel se vor tese decat in linii foarte mari, coloratura va fi pobabil de moment, la fel si modelul dantelei viitorului meu, insa tiparul trebuie stabilit acum.

Ah, am impresia ca derutez nitel prea mult prin codificarea limbajului. That particular “R” word este concursul de Rezidentiat pe care il dau absolventii de medicina. Tot ce vreau legat de acest concurs, pe langa dorinta si necesitatea evidenta de a-l promova, este sa prind un loc, pe Bucuresti, de pediatrie. Atat si nimic mai mult. Pentru asta e ceva de munca, dar stiu ce am de facut si, mai ales, stiu cum, pentru ca ... hmm... m-am obisnuit deja cu treaba asta dupa 6 ani de facultate.

Ar mai fi alte mici obiective care sa orneze acest deziderat al Rezi-ului si anume sa ma duc intr-un final apoteotic la Institutul Francez sa mai fac ceva cursuri si sa-mi iau diploma aia pe care tot spun de vreo 2 ani ca am sa o iau. Dar pentru asta cu siguranta am sa-mi fac timp abia prin decembrie 2010. Si, da, planul este cincinal pentru ca atat dureaza pregatirea in rezidentiat :) Asta era marele secret al cincinalului. De fapt, ca sa fiu riguroasa, 2010 este dedicat pregatirii cincinalului ce va urma. Asa e cel mai corect.

De adaugat ca miniobiectiv pentru 2010 ar mai fi sa ma ocup de bietul blog pentru ca a cam intrat in paragina, nefericitul, se va umple de molii si praf... Am uitat chiar si ca a implinit un anisor de existenta cvasianonima pe blogosfera candva pe la jumatatea lunii decembrie. Am inceput treaba inca de pe acum prin modificarea template-ului (sper ca va place) si urmeaza sa mai mesteresc, pe ici, pe colo, ca e ceva de lucru, mai ales de cand am pierdut si blogroll-ul pe drumul schimabarii :(. Urmeaza deci o oarescare perioada de revizie tehnica.

Si, da, tot din 2010 voi incerca sa fiu mai intelegatoare cu ceilalti (am sa fac eforturi), imi voi lua inima in dinti sa mai citesc/sterg din mailurile necitite care imi umplu inbox-ul si care ma incurca si ar mai fi...

...ar mai fi, fireste, clasicele dorinte, adorabilele clisee: imi doresc sanatate, fericire, putere de munca, liniste, prieteni de incredere, intelegere, somn linistitor, sa nu-mi mai sune telefonu' noaptea, sa fie soare afara si vreo 27 grade, sa nu ne mai ia iarna prin surprindere, sa avem autostrazi de-adevaratelea in Romania, sa fie pace in lume, sa nu mai existe foamete si boli, sa aibe toata lumea acces la apa potabila, sa se solutioneze problema incalzirii globale, sa se rezolve si problema stratului de ozon, sa fie salvate speciile pe cale de disparitie, sa se descopere "panaceul universal" (sic!) si, da, sa iau premiul Nobel in Medicina si Fiziologie... Dar astea nici nu mai trebuiau mentionate pentru ca presupun ca asta isi doreste orisicine, e un soi de lista de dorinte adanc implantata in constiinta universala, presupun... Gresesc?

In definitiv, cine are nevoie de planuri... Stim fiecare in mare ce avem de facut, restul mai vedem pe parcurs. Cel mai important lucru nu e neaparat sa ducem la capat proiectele pentru ca intr-un fel sau altul ajung inevitabil la o stare de finalizare, este mai important CUM le ducem la bun sfarsit si ce rezultate avem apoi.

They say the sky is the limit. I'll say that sky is NOT the limit :) Asa ca va doresc sa aveti un 2010 cel putin... excelent (sic!) si sa reusiti tot ce va puneti in gand!

La multi ani!

When the Hell freezes over

2009-12-18T12:06:00.008+02:00

Motto:
Te uita cum ninge decembre...
Nu rade... citeste nainte
George Bacovia - "Decembre"

Nicu Alifantis-Decembre
Asculta mai multe audio Muzica

Ninge. Ninge iarasi.

Totul a inghetat: natura, oamenii, mahalaua, cred ca pana si... timpul.

Totul bate pasul pe loc in aceeasi secunda prelunga. Stop.

Nimic nu se misca, totul sta pe loc. Stop.

Nu se respira, nu se inainteaza, nu se gandeste. Stop.

Se inzapezeste si atat. Stop.

E liniste, e o liniste nebuna. Stop.

Deocamdata . Stop.

Cand se va termina amutita secunda suspendata atunci va izbucni mai puternica, mai furioasa, mai incrancenata viata orasului. Cand?

Cand galagia masinilor si a oamenilor guralivi si certareti va sparge in cioburi minuscule linistea de pana atunci. Cand?

Cand se vor impinge, se vor certa, se vor imbranci, se vor injura, se vor invinui unii pe altii, se vor calca pe picioare. Cand?

Cand va incepe lupta si pensionarii iadului isi vor face cazemate in statiile de RATB si vor arunca cu bulgari in toata suflarea cu varsta sub jumatate de secol in incercarea de a obtine astfel monopolul asupra mijloacelor de transport in comun de la suprafata. De subteran se tem. Nu e inca momentul sa coboare in abisul statiilor de metrou, fie si din superstitie. Scene cosmaresti in derulare. Delir de decembrie. Unde? In Bucuresti, fireste.Cand?

When the Hell freezes over for good. Adica... acum!

Locked in

2009-12-14T18:54:00.005+02:00

Welcome to where time stands still
No one leaves and no one will

PS (pentru medicinisti): e usor de recunoscut locul unde e facuta poza, nu?

No Happy Ending

2009-11-29T18:08:00.005+02:00

Motto:

“This is the hardest story

That i've ever told

No hope or love or glory,

Happy endings

Gone for ever more...”

Nick Cave & PJ Harvy - Henry Lee
Asculta mai multe audio Muzica

Oamenii se obisnuiesc... Oamenii se adapteaza... Este o lege a firii in definitiv. Nimic nu va mai fi ca la inceput , nicio traire nu va echivala fiorii unei prime impresii. Si asa este bine de cele mai multe ori. Si este pacat de alte putine cateva ori.

Cu toate astea, te-ai putea oare obisnui vreodata cu... moartea? Nu cu ideea. Nu cu certitudinea aparitiei ei intr-un moment sau altul ci... pur si simplu...cu ea, cu moartea. Ca si cum ai lucra cumva si pentru ea. Cu ea si pentru ea. Sa o descoperi, sa o descrii, sa o cunosti, sa o recunosti, sa-i manageruiesti toate implicatiile, sa ii constati mecanismele si, mai ales, cauzele. Sa ai ultimul cuvant peste care sa nu mai treaca nimeni. Sa ai cu adevarat finalitate in ceea ce faci in sensul cel mai propriu posibil. Sa pui zilnic diagnosticul poate cel mai responsabil dintre toate diagnosticele – diagnosticul de Moarte. Sa fii cel care imparte moartea fara insa sa o fi adus...

Eu nu as putea. Este unul dintre lucrurile cu care nu vreau sa ma obisnuiesc. Nu mi-e frica (nu de moarte in sine cel putin), nu mi-e scarba, nu mi-e nimic din toata paleta asta de trairi mai mult sau mai putin viscerale. Cu toate astea nu vreau. Refuz orice ocazie de a banaliza nebanalizabilul, de a demitiza nedemitizabilul si cu toate astea, paradoxal, cel mai firesc proces cu putinta... si asta pentru ca stiu ca mai devreme sau mai tarziu ar deveni doar o alta rutina zilnica si pentru a accepta o astfel de rutina fiecare apeleaza la mecanisme de coping mai mult sau mai putin eficiente..

Si totusi sunt oameni care lucreaza in aceasta rutina. Fiecare meserie cu protocoalele ei. La un moment dat, oricat de infioratoare ar fi scenele pe care le-ai vedea, oricate carnagii ai fi obligat sa privesti ori la oricate fapte abonaminabile ai fi fost ultim spectator tot te obinuiesti intrucatva, tot te detasezi, tot te blazezi si tot iti conturezi/iti redescoperi in mod inconstient o latura paranoida a personalitatii tale. Pana si cele mai oribile morti imaginabile sau inimaginabile devin pentru acesti oameni, asa cum spuneam, un soi de rutina pe care o constata zilnic. Mereu alte fatete hidoase ale aceluiasi diagnostic.

De fapt nu moartea in sine ca diagnostic este cea care ar putea impresiona. Nici moartea ca proces biochimic, din contra, asta ajuta la detasare, ci moartea ca procedeu. Moartea ca efect. Moartea privita ca o cauzalitate, ca un fruct otravit al ideilor cele mai bolnave incoltite in mintile cele mai diverse, in cele mai tenebroase colturi ale unei circumvoluntiuni de creier “uman”. Drumul de la idee pana la efect, cauzalitatea asta e cea cu adevarat inspaimantatoare, cu adevarat cosmareasca.

Eu nu vreau sa mai cunosc astfel de detalii ale acestei cauzalitati. Nu vreau sa ajung vreodata sa le cataloghez ca nefiind niste exceptii... Este singurul tip de ignoranta pe care aleg sa mi-l autoimpun. Asa cum aleg sa nu ma uit la stirile de la ora 5, asa cum aleg sa nu ma uit la filme horror. E suficient ca stiu ca raul pandeste, nu vreau sa-i stiu mecanismele intime prin care actioneaza, nu vreau sa-i cunosc toate resorturile. Nu vreau sa fiu ca oamenii de care vorbeam mai sus, desi am tot respectul pentru ei. Nu vreau sa mai vad vreodata priviri abisale ca ale celor care au vazut si au inteles prea mult din si despre moarte... abyssus abyssum invocat...

Nu vreau sa mai trec vreodata prin curtea inecata in ceata si imprejmuita de gard cu sarma ghimpata, nu vreau sa mai calc vreodata prin holul imens in care ecoul pasilor mei se sparge de toti peretii reci, de coloanele imense, nu vreau sa mai am de-a face cu locul unde nu mai exista speranta, nici sentimente, nici glorie... cu locul unde nu mai pot exista finaluri fericite... adica in locul unde scrie mare, cu litere albastre, ,,Hic mors gaudet succurrere vitae''... In Institutul National de Medicina Legala.

Haz de necaz :)

2009-10-08T21:05:00.002+03:00

RATB hater-itza

2009-09-25T21:14:00.012+03:00

Well, ma asteptam ca anul 6 de facultate sa nu fie unul tocmai usor (fireste ca doar ce am folosit un eufemism), dar nu ma asteptam ca problemele sa inceapa inca de pe acum si mai ales, nu ma asteptam sa vina din directia asta...

To cut the long story short, azi de dimineata m-am dus ca o floricica sa-mi reincarc abonamentul lunar RATB, pe toate liniile, la aceeasi casa de bilete si abonamente din insoritul Berceni unde adesea indeplinesc acest ritual sacru.

Eu - bine dispusa si zambitoare.
La ghiseu o tanti cu maxim 3 ani mai in varsta ca mine - intepata si acra cat dupa 7 kile de lamai.
Eu intind gratios actele (cardul si legitimatia de transport), banii, o salut (unde pui) si ii spun ce vreau.
Ea - imi arunca scarbita toate cele inapoi si se stropseste la mine spunandu-mi ca nu-mi incarca abonamentul redus pentru ca am deja 5 stampile pe legitimatia de transport.
Moment de liniste exterioara, furtuna interioara si rafala de apelative la adresa cucoanei, la fel, in sinea mea. Ii explic pe tonul cel mai calm din lume cum ca da, fireste ca am deja 5 stampile pentru ca Facultatea de Medicina este o forma de invatamant universitar de stat cu duarata de 6 ANI de zile, motiv pentru care am dreptul in continuare la reducerea aia.
Ea - imi spune raspicat ca NU-mi face abonament si gata pentru ca asa a primit directiva.

[La dracu' tocmai eu am nimerit peste unica-vanzatoare-de-bilete-mai-catolica-decat-papa??? ]In continuare raman zen si incerc sa-i explic cum ca din moment ce facultatatea de medicina, facultate de stat, dureaza 6 ani de zile, fireste ca noi, studentii medicinisti, suntem exceptia fireasca de la aceasta regula.

Ea, de-a dreptul scoasa din sarite de insistenta mea imi pune intrebarea de "baraj": pai si atunci daca e asa cum zici de ce nu ai si a 6-a stampila?

Eu: pentru ca anul universitar NU A INCEPUT?! incepe dupa 1 octombrie, asa cum stie toata lumea, sau pardon...

Evident, nu am avut castig de cauza, nu am stat sa ma mai cert pentru ca nu avea nici un rost. N-ai cu cine, deh, vorba reclamei.

Iarasi eu. Seara, undeva dupa ora 9 si dupa ce am dat-o pe la toti sfintii si toate icoanele, am povestit la toate cunostiintele, m-am dat de ceasul mortii si am invocat toti d-zeii din 4 religii diferite... Zen din nou, in fata calculatorului, intru pe site-ul RATB si imi vars naduful pe rubrica lor de sesizari si reclamatii (intr-o maniera diplomata, fireste). Am inregistrat reclamatia, are id-ul 4710 si cica voi primi si raspuns "in cel mai scurt timp posibil" (dupa ce vor raspunde celorlalti 4709 de reclamagii). Una peste alta: God, it feels good!

Cu toate ca pare o nimica toata, devine deranjant si inacceptabil sa-ti fie refuzate si cele mai elementare drepturi pe care le ai, asta pe langa toate celelalte suturi pe care le primesc la fel de nevinovata din partea sortii. Daca nu aveam dreptate si intr-adevar incercam sa fraudez sistemul de abonamente reduse al ratb-ului, atunci, da tata, nu ma ofuscam atata, dar din moment ce este dreptul meu legal refuzat - pana si cacatul asta de drept imi este refuzat - atunci sigur ca nu ma doare mouse-ul si tastatura cand o reclam pe cucoana aia atat de patrunsa de exces de zel si de cea mai crasa lipsa de respect (parca mi-ar fi facut un favor, nu ca si-ar fi indeplinat indatorirea pt care este remunerata...).

Ma declar, oficial, o RATB-hater-itza tot mai inraita dupa ce atata amar de vreme am mers sardinizata cu pensionarii iadului in masinile lor de toata jena care fac juma' de viata pana la destinatie, dupa ce atat amar de vreme am inghitit toate explicatiile despre neajunsurile lor si ale economiei, ei bine, refuzul ultimului drept cuvenit pe deplin de care ma mai bucuram NU am sa-l mai inghit.

Dixit

Later edit: am primit raspuns de la serviciul relatii publice al RATB :) serios.

Funny, isn't it?

2009-09-24T14:55:00.002+03:00

Intamplator, am descoperit o sursa neasteptata de umor. M-am amuzat vreo 5 minute ca si cum as fi citit un thread cu bancuri :)

Gata, gata, sa share-uiesc deci informatia: click aici .

Exact! Nu e nimic altceva decat blogul meu tradus in engleza cu Google translate. Surprinsi de calitatea traducerii? Uhm, eu n-am fost, dar m-a amuzat la culme, incepand cu traducerea motto-ului blogului care, de la Google citire, suna cam asa: "Now-nşiră hospital scenes ... " :)

Si acum o mostra de intelepciune Googaliana pentru a ramane in analele blogului. Astfel, primul paragraf din postarea "Sunny days", in traducerea lui Google, suna cam asa:

Well, a lot of time has passed since I have not written p-acyl. Posts about residential and other similar stressuri not enter into discussion: P To be honest I did not even now who-knows-what fancy blogareala ... Since the atmosphere Balak me lazy holiday and do not want to give it up is not really necessary (ie from October 1).

Funny, isn't it?
Mie asa mi s-a parut :)

Metodologia pentru desfasurarea Rezi 2009...at last!

2009-09-23T19:10:00.004+03:00

Postarile astea despre rezidentiat mi-au impanzit blogul mai mult decat mi-am imaginat...

In fine, intr-un final apoteotic (sau mai de graba apoptotic) a aparut ieri in Monitorul Oficial Metodologia pentru desfasurarea concursului de rezidentiat pe post si pe loc in medicina, medicina dentara si farmacie, sesiunea 15 noiembrie 2009. Pentru a o citi in intregime, click aici si selectati data de 22 septembrie 2009 din calendar, partea I, nr 628, paginile 10-15.

Bafta multa!

Later edit: astazi (2 oct) a aparut lista cu locurile si posturile scoase la concurs pentru Rezi 2009. Gasiti toate informatiile necesare pe site-ul oficial care in sfarsit functioneaza : Rezidentiat.info . Ca idee, numarul total locuri+posturi este de 2625...

Sunny days

2009-09-16T12:43:00.011+03:00

100_0347
Originally uploaded by anncu

Motto:
"Ai vrea doar sa alungi conversatiile lungi
Acum... septembrie, luni...
Vrei din nou linistea de-atunci cand toamna incepea
De luni, septembrie, luni..."

Well, a trecut o groaza de timp de cand n-am mai scris p-acilea. Postarile despre rezi si alte stressuri similare nu intra in discutie :P Ca sa fiu sincera nici acum nu am cine-stie-ce chef de blogareala... Inca ma balacesc in atmosfera lenesa de vacanta si nici nu vreau sa renunt la ea pana nu va fi realmente necesar (adica de la 1 octombrie).

Pana atunci ma voi bucura in continuare de diminetile de septembrie cu aroma de cafea, de dupa-amiezele lenese si lecturile de placere, de prietenii medicinisti si nemedicinisti, de somn, de liniste, de toamna asta ca o poezie veche...Ceea ce va doresc si voua :)

PS: de putina vreme, ghidandu-ma dupa cel mai puternic principiu de-al meu in viata, si anume "what does this button do?" am descoperit functia macro a aparatului...moaaa... asa a luat nastere "Pictorialul ciulinelui si al altor balarii" :) ... cu toate ca nu stiu daca rezultatul este un macro sau un close-up :me confused: In fine, I'm a n00b :D

Surprize, surprize pt rezi 2010

2009-08-26T12:18:00.006+03:00

Luati de cititi de pe site-ul Ministerului Sanatatii si va minunati. Desi credeam ca nimic nu ma mai poate mira, ei bine, chestia asta e nitel socanta. Copy-paste deci:

"Ministerul Sănătăţii
COMUNICATE DE PRESĂ
Str. Cristian Popişteanu, nr.1-3, sector 1, cod 010024, Bucureşti
Relaţii cu publicul: tel: (+4) 021 307 2675;
Fax: 307 2675
Bucureşti,
26.08.2009

Comunicat: Ministerul Sănătăţii schimbă modul de organizare a Rezidenţiatului şi dă posibilitatea tuturor absolvenţilor de medicină să obţină o specialitate

Ministerul Sănătăţii schimbă modul de organizare a Rezidenţiatului şi dă posibilitatea tuturor absolvenţilor de medicină să obţină o specialitate

Începând cu 2010, noul sistem de pregătire prin rezidenţiat va permite tuturor celor 2 300 de absolvenţi ai facultăţilor de medicină din România să poată avea drept de liberă practică şi să se pregătească în diferitele specialităţi necesare desfăşurării în bune condiţii a actului medical.

Dr. Ion BAZAC, ministrul Sănătăţii va prezenta astăzi, 26 august 2009, Guvernului României proiectul de Ordonanţă privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului care va aduce, începând de anul viitor, o serie de modificări actualei forme de desfăşurare a acestuia.

“Programul de rezidenţiat avea nevoie de o adaptare realistă la condiţiile actuale. Sănătatea nu va mai produce medici specialişti fără o corelare cu nevoile din Sănătate. În plus, de anul viitor niciun tânăr medic nu va rămâne în afara sistemului. Noua formă a programului de rezidenţiat reprezintă un pachet de măsuri prin care să protejăm investiţia fiecărui medic şi a sistemului de sănătate în cadrele medicale şi prin care să creştem nivelul de pregătire al acestora”, a declarat dr. Ion BAZAC, ministrul Sănătăţii

Din anul 2010, pregătirea în Rezidenţiat se va face descentralizat în toate cele 12 centre universitare medicale, acest lucru ducând la scăderea migraţiei medicilor între diferite regiuni ale ţării.

Mai mult, actualul proiect de ordonanţă permite lărgirea bazei de pregătire pentru toţi absolvenţii facultăţilor de medicină şi obţinerea dreptului de liberă practică după efectuarea unui stagiu de pregătire cu durata de 3 ani, aşa cum prevăd normele europene. Astfel, cei aproximativ 1200 de absolvenţi de medicină care anual nu reuşesc să obţină un loc la rezidenţiat vor putea să opteze pentru continuarea pregătirii postuniversitare, specializându-se în medicina de familie. În numeroase localităţi din ţară nu există medici de familie, iar în multe spitale nu există medici de specialitate în diferite domenii. Actuala legislaţie nu permite pregătirea medicală în vederea obţinerii dreptului de liberă practică sau obţinerea unei specialităţi pentru toţi absolvenţii facultăţilor de medicină.

De asemenea, se va modifica şi modul în care se desfăşoară examenul, renunţându-se la cel de tip grilă, acesta fiind înlocuit cu o probă scrisă şi un interviu. Interviul va avea şi rolul de orientare profesională.

Astfel, intrarea în examenul de Rezidenţiat va fi mult mai permisivă, însă examenul de obţinere a diplomei de specialist de la finalul pregătirii va fi mult mai sever decât în prezent.
Pentru prima oara numărul locurilor scoase la concurs va fi corelat real cu necesarul de specialişti pentru fiecare specialitate şi cu posibilităţile spitalelor clinice de a-i pregăti.

Mai mult, Centrul Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucuresti va infiinţa Registrul Matricol Naţional al Rezidentilor, astfel încât autorităţile să poată urmări parcusul pregătirii profesionale a fiecărui absolvent de medicină.

Rezidenţiatul reprezintă forma specifică de învăţământ postuniversitar pentru absolvenţii licenţiaţi ai facultăţilor de medicină, medicină dentară şi farmacie, care asigură pregătirea necesară obţinerii uneia dintre specialităţile cuprinse în Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală. Specialităţile şi durata pregatirii prin rezidenţiat se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii.

Rezidenţiatul se organizează în urmatoarele forme: pe locuri, pe posturi şi prin selecţie pentru medicină de familie şi are o durată cuprinsă între 3-7 ani, în funcţie de specialitate. Pregătirea în rezidenţiat reprezintă un proces continuu de pregătire teoretică şi practică fiind normată integral ca activitate didactică. Cifra de scolarizare a rezidentilor se aprobă anual prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi ministrului educaţiei, cercetării şi inovării."

Reactiile CMR cu privire la proiectul pt rezi

2009-08-19T11:34:00.005+03:00

Din nou postare seaca, fada, fara sare si piper care nici macar nu stiu daca ajuta la ceva. Promit sa revin cat de curand si cu subiecte demne de un blog usurel si de o vacanta relaxanta de vara :)

In fine, CMR a reactionat la proiectul propus pt finantarea si organizarea examenului de rezidentiat, iar observatiile sunt impartite in 2 mari categorii: observatii generale si observatii pe text. Voi posta doar observatiile generale, iar pt observatiile pe text voi lasa un link pt a nu pune din nou aici ditamai monstruozitatea de text.

Astfel:

I. OBSERVAŢII GENERALE

1. Varianta de pe site nu a fost elaborată cu avizul sau în colaborare cu Colegiul Medicilor din România;

2. Colegiul Medicilor din România este, conform legii, co-autoritate naţională profesională, alături de Ministerul Sănătăţii;

3. Colegiul Medicilor din România nu poate face rabat de la principiile asigurării calităţii în educaţia (dezvoltarea) profesională medicală;

4. Colegiul Medicilor din România susţine conformitatea cu recomandările Directivei 36/2006 CE;

5. Ideea existenţei unei Legi a Rezidenţiatului este oprtună dar şi Ordonanţa de Guvern nr. 12/2008 are acelaşi scop;

6. Momentul actual, înainte de apariţia noii Legi a Învătământului pare o grabă nejustificată, pripită;

7. Variantele „pentru uz intern”, cum ar fi forma de rezidenţiat cu timp parţial, sunt extrem de periculoase, prin consecinţele oferite de neconformitate, consecinţe juridice datorate contextului că România este o ţară europeană;

8. Pot apărea probleme ce vor fi generate de aspecte ce ţin de drepturile omului, dreptul câştigat, discriminare de şanse, etc.

9. Prin promovarea acestui proiect de act normativ, Ministerul Sănătăţii a încălcat Protocolul pe care l-a încheiat cu Colegiul Medicilor din România, care prevedea consultarea cu privire la toate activităţile.

II. OBSERVATII PE TEXT (link)

Pozitia oficiala a CMR a aparut in data de 13.08.2009 si o puteti citi in detaliu pe site-ul CMR .

O zi excelenta sa aveti!

Din nou despre Rezidentiat...

2009-07-27T17:51:00.010+03:00

Dupa o lunga perioada de acalmie, pe site-ul Ministerului Sanatatii au aparut noi vesti despre examenul de rezidentiat. Nimic definitiv, insa asa mai stim ca mai traiesc si cei de pe acolo.

Despre ce e vorba? Ei bine, nu e nimic altceva decat un PROIECT de Ordonanta privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului. Cum spuneam, nimic definitiv, insa pe cale de a deveni, iar cum la noi nimic nu e mai definitiv decat ceva provizoriu, probabil este un proiect de luat in seama, zic eu.

Una peste alta, ne este oferita ocazia de a comenta impricinatul proiect, ne este oferita ocazia sa ne aducem contributia in ceea ce ne va privi pe noi in mod direct:

"Observatiile si propunerile privind proiectul de act normativ pot fi transmise
pe adresa: propuneri@ms.ro,Termenul limita
pana la care se pot face propuneri este cea de a 10-a zi de la data introducerii
pe site a textului proiectului de act normativ [Contact: Aurora Prunescu 021.255.15.74.Afisat de la 24.07.2009 pana la 23.08.2009]".

Mai jos voi copy-paste-ui textul proiectului, asa ca tineti-va bine, textul nu e tocmai scurt. Aviz celor neinteresati de subiect: just ignore it! Deci: rabdare si tutun, urmeaza textul luat ca atare de pe site-ul MS:

– PROIECT de Ordonanţă privind organizarea şi finanţarea
rezidenţiatului –

CAPITOLUL I
Rezidenţiatul

SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale

Art. 1.
- (1) Rezidenţiatul reprezintă forma specifică de învăţământ postuniversitar
pentru absolvenţii licenţiaţi ai facultăţilor de medicină, medicină dentară şi
farmacie, care asigură pregătirea necesară obţinerii uneia dintre specialităţile
cuprinse în Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi
farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală.
(2) Prin excepţie de la
alin. (1), rezidenţiatul cu timp parţial asigură pregătirea numai în
specialitatea medicină de familie.
(3) Specialităţile şi durata pregatirii
prin rezidenţiat se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii.
Art. 2. -
(1) Rezidenţiatul se organizează în urmatoarele forme: pe locuri, pe posturi şi
cu timp parţial, avand o durată cuprinsă între 3-7 ani, în funcţie de
specialitate.
(2) Pregătirea în rezidenţiat reprezintă un proces continuu de
pregătire teoretică şi practică fiind normată integral ca activitate
didactică.
Art. 3. - (1) Ministerul Sănătăţii organizează admiterea în
rezidenţiatul pe locuri şi pe posturi prin concurs naţional, iar admiterea în
rezidenţiatul cu timp parţial, prin test de selecţie, potrivit unor metodologii
aprobate în acest sens.
(2) Rezultatele concursului naţional de rezidenţiat
pe locuri şi pe posturi, precum şi rezultatele selecţiei pentru rezidenţiatul cu
timp parţial se confirmă prin ordin al ministrului sănătăţii, iar cei care
promoveaza concursul sau testul selectiei, dupa caz, devin rezidenti în
specialitatea respectiva.
(3) Absolventii facultatilor de medicina promotia
2010 si ulterioare au acces la formarea prin rezidentiat specialitatea de
familie in baza unei metodologii aprobate prin HG.
Art. 4. - (1) Înscrierea la
concursul de rezidenţiat pe locuri şi posturi, precum şi selecţia în
rezidenţiatul cu timp parţial se fac cu taxă, al cărei cuantum se aprobă prin
ordin al ministrului sănătăţii.
(2) Sumele încasate
din plata taxelor se fac venit la bugetul Centrului Naţional de Perfecţionare în
Domeniul Sanitar Bucuresti şi se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor de
personal şi materiale necesare susţinerii concursului de rezidenţiat sau
selectiei în rezidentiatul cu timp partial. Sumele rămase disponibile se
reportează în anul următor şi se utilizează cu aceeaşi destinaţie.
Art. 5. -
(1) Preparatorii universitari medici, medici dentişti şi farmacişti, confirmaţi
în rezidenţiat, efectuează pregătirea în rezidenţiat în afara normei de bază
didactice şi fără a fi salarizaţi ca rezidenţi.
(2) Medicii, medicii
dentişti şi farmaciştii, care ocupă prin concurs posturi de preparatori sau
asistenţi universitari în instituţii de învăţământ superior medical,
medico-dentar sau farmaceutic, se confirmă în rezidenţiat în specialitatea
disciplinei. Confirmarea în rezidenţiat a celor care ocupă prin concurs posturi
de preparatori sau asistenţi universitari la disciplinele fără corespondent în
Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru
reţeaua de asistenţă medicală se face după susţinerea concursului de rezidenţiat
şi alegerea unei specialităţi conform punctajului. Rezidenţii care promovează
prin concurs în posturi de preparatori sau asistenţi universitari îşi pot
continua pregătirea în specialitatea obţinută prin concurs de rezidentiat, după
obţinerea specialităţii corespondente disciplinei în care au obţinut postul
didactic.
(3) Pierderea calităţii didactice anulează drepturile obţinute în
baza prevederilor alin. (2).
Art. 6. - (1) Nici un medic, medic dentist sau
farmacist nu poate fi în acelaşi timp rezident în mai multe specialitati sau în
forme de rezidentiat distincte.
(2) Calitatea de rezident încetează în
urmatoarele situatii:
a). la data finalizarii programului de pregatire în
rezidentiat, certificată de către coordonatorul sau directorul de program de
rezidenţiat, în baza Carnetului de rezident şi a Caietului de monitorizare a
pregătirii rezidentului;
b). pe durata pregatirii, prin oricare din cazurile
de incetare a contractului individual de munca prevazute de lege;
c). prin
renuntare expresa, formulata în scris catre Ministerul Sănătăţii;
d). în caz
de incompatibilitate;
e). alte cazuri prevazute de lege.
(3) Prin
incompatibilitate, în sensul prevazut de alin.(2) lit. d), se intelege situatia
în care un rezident, pe parcursul pregatirii, sustine un alt concurs de
rezidentiat, fiind admis, sau este selectat în rezidentiatul cu timp
partial.
(4) Rezidentul care se afla intr-o situatie de
incompatibilitate are obligatia de a aduce la cunostinta Ministerul Sănătăţii
aceasta situatie, în scris, în termen de 15 zile de la data aparitiei acesteia
sau, dupa caz, de la data intrarii în vigoare a prezentului act normativ
.
(5) în termen de 15 zile de la expirarea termenului prevazut la alin.(4),
rezidentul trebuie sa opteze pentru pregatirea intr-o singura specialitate.
(6) În cazul în care rezidentul aflat în stare de incompatibilitate nu isi
exprima optiunea potrivit alin.(5) iar starea de incompatibilitate continuă să
existe, se considera de drept ca acesta a renuntat la calitatea de rezident
dobandita anterior aparitiei starii de incompatibilitate, acest fapt fiind
constatat de catre Ministerul Sănătăţii.
Art. 7. - Pe perioada pregatirii în
rezidentiat, medicii rezidenti nu au acces la celelalte forme de învăţământ
postuniversitar medical uman de specialitate, respectiv: specializarea pentru
dobândirea unei alte specialităţi în afara celei de bază şi programe de studii
complementare în vederea obtinerii de atestate.
Art. 8. - (1) Întreaga
activitate de pregătire prin rezidenţiat se desfăşoară sub autoritatea
Ministerului Sănătăţii.
(2) Centrul Naţional de Perfecţionare în Domeniul
Sanitar Bucuresti are rolul de a coordona, la nivel national, intreaga
activitate de pregătire prin rezidenţiat din centrele universitare şi unităţile
sanitare acreditate, asigurand logistica necesara organizarii şi desfasurarii
concursului naţional de rezidenţiat pe locuri şi pe posturi, precum şi a
selecţiei pentru rezidenţiatul cu timp parţial.
Art. 9. - (1) Pregătirea în
rezidenţiat se desfăşoară în mod descentralizat, regional, la nivelul centrelor
universitare cu facultăţi de medicină generală, medicină dentară şi farmacie
acreditate.
(2) Centrele universitare cu facultăţi de medicină generală,
medicină dentară şi farmacie acreditate, propun Centrului Naţional de
Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucuresti coordonatorii de program de
rezidentiat, directorii de program, precum şi responsabilii de formare.
Nominalizarea acestora se face prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al
ministrului educaţiei, cercetării şi inovarii.
(3) Pentru îndeplinirea unor
sarcini, activităţi şi responsabilităţi suplimentare funcţiei de bază,
directorii de program de rezidenţiat medicină de urgenţă şi responsabii de
formare în rezidenţiat medicină de urgenţă care nu deţin funcţii didactice pot
beneficia, în conformitate cu prevederile legale, de plata unei indemnizaţii.
Art. 10. - (1) Pregătirea în rezidenţiat se desfăşoară, pentru fiecare
specialitate, conform unui curriculum national de pregătire şi unui barem de
manopere, proceduri, tehnici diagnostice şi terapeutice, obligatorii şi unice pe
ţară.
(2) Regulamentul de efectuare a pregatirii prin rezidentiat se aproba
prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului educaţiei,
cercetării şi inovarii.
(3) Curriculum-urile sunt propuse de universitatile
de medicina şi farmacie acreditate, prin Centrul Naţional de Perfecţionare în
Domeniul Sanitar Bucureşti, avizate de comisiile consultative de specialitate
ale Ministerului Sănătăţii şi aprobate prin ordin comun al ministrului sănătăţii
şi al ministrului educaţiei, cercetării şi inovarii.
(4) Curriculum-urile
aprobate se transmit tuturor institutiilor de invatamant şi unităţilor sanitare
acreditate să desfăşoare pregătirea în rezidentiat şi se aplică integral tuturor
rezidenţilor aflaţi în pregătire, în limita duratei prevăzute de Nomenclatorul
specialităţilor medicale, medicodentare şi farmaceutice pentru reţeaua de
asistenţă medicală.
(5) Activitatea de pregătire teoretică şi practică,
reprezentată de baremul de manopere, proceduri, tehnici diagnostice şi
terapeutice, este consemnată în doua documente cu caracter obligatoriu,
netransmisibile, denumite Carnetul de rezident şi Caietul de monitorizare a
pregătirii rezidentului.
(6) Rezidenţiatul cu timp parţial în specialitatea
medicină de familie are durata totala, curriculum de pregatire, barem de
manopere, proceduri, tehnici diagnostice şi terapeutice identice cu cele
prevăzute pentru rezidenţiatul pe locuri, respectiv rezidentiatul pe post, în
specialitatea medicină de familie, asigurand acelaşi nivel şi aceeaşi calitate a
pregătirii în specialitate ca şi formele de rezidentiat continuu pe baza de
program integral, mentionate.
Art. 11. - Pe perioada pregătirii, rezidenţii
pot închiria un loc de cazare în căminele universitare sau spaţiile de cazare
anexate spitalelor universitare ori clinice acreditate din centrul unde au fost
repartizaţi sau detaşaţi, în conditiile legii.
Art. 12. - Rezidenţii
efectuează pregătirea de specialitate în unităţi sanitare publice acreditate, în
cabinete medicale individuale de medicină de familie acreditate, nominalizate de
Ministerul Sănătăţii, în baza propunerilor universităţilor de medicină şi
farmacie şi în funcţie de capacităţile de pregătire ale unităţilor sanitare
acreditate, precum şi în cele ale ministerelor cu reţea sanitară proprie.
Criteriile şi procedurile de acreditare şi reacreditare pentru fiecare
specialitate aparte se propun ministrului sănătăţii spre aprobare de către
comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii.
Art. 13. - (1)
Salarizarea şi alte drepturi de personal ale rezidenţilor, pe perioada
pregătirii în rezidenţiat, se suportă în totalitate de la bugetul de stat, cu
excepţia rezidenţiatului cu timp parţial.
(2) Drepturile prevazute la alin.
(1) se acordă prin unităţile sanitare cu care rezidenţii pe locuri respectiv pe
post, au încheiat contract individual de muncă pe durata determinată, în baza
documentelor doveditoare privind frecventarea stagiilor, emise de unitatea la
care se efectuează pregătirea.
(3) Incepand cu anul III de pregatire în
specialitate, rezidenţii pot fi incluşi în linia de gardă, în afara programului
normal de lucru, pe răspunderea şi sub supravegherea medicului titular de gardă
care detine calitatea de indrumator sau responsabil de formare, dupa caz.
(4) Rezidenţii care efectuează gărzi în afara programului normal de lucru
sunt salarizaţi pentru această activitate de către unitatea sanitară unde
efectuează garda, cu respectarea prevederilor legale.
Art. 14. - (1) Pentru
fiecare dintre specialitatile prevazute de Nomenclatorul specialităţilor
medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medical,
comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, cu avizul Colegiului
Medicilor, Colegiului Medicilor Dentisiti şi respectiv Colegiului Farmacistilor,
dupa caz, elaboreaza un model standard de Fisa a postului rezidentului, cu
caracter general obligatoriu, care sa cuprinda drepturile, obligaţiile şi
limitele de competenta ale acestuia.
(2) în functie de particularitatile sau
specificul unitatii sanitare care are incadrati rezidenti, acest model standard
de fisa a postului este adaptat la nivelul fiecarei unitati sanitare de catre
sefii de sectii clinice – coordonatori sau directori de program de rezidentiat,
cu aprobarea managerului, pastrandu-se insa continutul general
obligatoriu.
Art. 15. - (1) Etapa ulterioara incheierii pregatirii în
rezidentiat o constituie examenul pentru obtinerea titlului de medic, medic
dentist şi respectiv farmacist specialist, cuprinzand o proba scrisa şi probe
clinice/practice.
(2) Examenul se organizează în centrele universitare cu
facultăţi de medicină generală, medicină dentară şi farmacie acreditate, în care
s-a efectuat pregatirea, se susţine în faţa unei comisii de specialişti propuse
de către universitatile de medicina şi farmacie acreditate, cu avizul colegiilor
profesionale şi numite prin ordin al ministrului sănătăţii.
(3) La examen se
pot prezenta doar medicii, medicii dentisti sau farmacistii care au efectuat
integral programul de pregătire, fapt certificat de către coordonatorul sau
directorul de program de rezidenţiat, în baza Carnetului de rezident şi a
Caietului de monitorizare a pregătirii rezidentului. În mod excepţional, la
examen se pot prezenta şi rezidenti aflati în ultimele 6 luni dinaintea
finalizarii integrale a pregatirii, pe baza propunerii coordonatorului sau
directorului de program de rezidentiat şi numai cu aprobarea ministrului
sănătăţii.
(4) Examenul poate fi sustinut în termen de maximum 5 ani de la
data incheierii programului de pregatire, astfel cum este certificata în
conditiile alineatului precedent.
(5) După promovarea examenului, Ministerul
Sănătăţii eliberează absolventilor acestui examen un certificat de specialist în
specialitatea în care au promovat examenul, care atesta calitatea de medic
specialist, de medic dentist specialist sau de farmacist specialist, dupa caz.
(6) Metodologia desfăşurării probelor examenului pentru obtinerea titlului
de medic, medic dentist şi respectiv farmacist specialist se aprobă de catre
Ministerul Sănătăţii.

SECŢIUNEA a 2-a Rezidenţiatul pe locuri

Art. 16. - (1) Admiterea în rezidentiatul pe locuri se face
prin concurs national organizat de catre Ministerul Sănătăţii la nivelul celor
sase universitati de medicina şi farmacie: Bucureşti, Cluj-Napoca, Craiova,
Iaşi, Târgu Mureş şi Timişoara, în sesiune unica, în trimestrul IV al fiecarui
an.
(2) Concursul se organizează pe domeniile medicină, medicină dentară şi
farmacie / pe grupe de specialitati, în baza unei metodologii aprobate prin
ordin al ministrului sănătăţii.
(3) Medicii, medicii dentişti şi farmaciştii
care promovează concursul organizat pentru rezidenţiatul pe locuri şi aleg loc
în specialitate sunt confirmati prin ordin al ministrului sănătăţii, devenind
rezidenţi în specialitatea respectivă, cu pregătire în centrul universitar ales.
Art. 17. - (1) Rezidenţiatul pe locuri se organizează pentru un număr de
locuri în acord cu necesităţile din teritoriu.
(2) Medicii, medicii dentişti
şi farmaciştii confirmaţi în rezidenţiat încheie un contract individual de muncă
pe perioadă determinată, egală cu durata rezidenţiatului în specialitatea
aleasa, cu unitatea sanitară la care au fost repartizate locurile pentru
rezidenţiat.

SECŢIUNEA a 3-a Rezidenţiatul pe post

Art. 18. – (1) Rezidenţiatul pe post se organizează în funcţie de
numărul de posturi solicitate de unităţile sanitare publice din reţeaua
Ministerului Sănătăţii, precum şi de ministerele cu reţea sanitară proprie în
specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale,
medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă
medicală.

(2) Rezidenţiatul pe post se poate organiza numai pentru unităţi sanitare
publice din zone deficitare din punctul de vedere al asigurării asistenţei
medicale. Pentru reşedinţa de judeţ se nominalizează numai specialităţile şi
unităţile sanitare care funcţionează cu 75% sau mai puţin din numărul de
personal normat pe locuri de muncă în unitatea sanitară respectivă, stability
pentru medici, medici dentişti sau farmacişti. Pentru celelalte unităţi din
judeţ se nominalizează numai specialităţile şi unităţile sanitare care
funcţionează cu 75% sau mai puţin din numărul de personal normat pe locurile de
muncă din localitatea respectivă, stability pentru medici, medici dentişti sau
farmacişti.

(3) Unităţile şi specialităţile pentru care se organizează rezidenţiat pe post
se aprobă annual prin ordin al ministrului
sănătăţii.

(4) Pentru spitalele clinice cu secţii clinice universitare, institute sau
centre medicale clinice, precum şi pentru spitalele regionale nu se organizează
rezidenţiat pe
post.
(5)
Prin excepţie de la prevederile alin. (2) şi (4), rezidenţiatul pe post pentru
specialitatea medicină de urgenţă se organizezază în funcţie de numărul de
posture solicitate de unităţile sanitare publice, cu încadrarea în normativul de
personal.

(6) Rezidenţii care ocupă prin concurs posturile pentru care se organizează
rezidenţiat în condiţiile alin. (1)-(3) încheie contract individual de muncă pe
perioadă nedeterminată cu unitatea sanitară publică care a publicat postul
respectiv, în condiţiile prevăzute de legislaţia în
vigoare.

(7) Specialiştii formaţi în urma promovării concursului de rezidenţiat pe
post, încheie un contract individual de muncă cu unitatea sanitară publică care
a publicat postul respective, înainte de începerea pregătirii în rezidenţiat.
Prin acest contract se prevăd:
a) posibilitatea
ca rezidentul să fie retribuit suplimentar faţă de salariul de resident, de
către unitatea sanitară respectivă, pe perioada pregătirii în
rezidenţat;
b) obligaţia de a lucra la unitatea
sanitară publică cu care a încheiat contractul individual de muncă cel puţin un
număr de ani cu durata corespunzătaore pregătirii în
rezidenţiat:
c) negocierea condiţiilor
salariale pe care unitatea le va asigura medicului pentru perioada prevăzută în
contract.
(8) Obligaţia prevăzută la alin. (7) lit. b) se stabileşte prin act
adiţional la contractul individual de muncă, în temeiul prevederilor Art. 193,
din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările şi completările
ulterioare. Nerespectarea de către salariat a obligaţiei asumate îl obligă pe
acesta la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa
profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în
rezidenţiat, precum şi la restituirea primei de instalare, proporţional cu
perioada nelucrată din perioada stabilită, conform actului adiţional la
contractul colectiv de muncă.
(9) Prevederile alin (7) nu se aplică în cazul
în care prin reorganizare este desfiinţată unitatea sanitară în care se află
postul în care este confirmat ca rezident.
(10) Restructurarea unităţilor
sanitare prin reducerea numărului de posturi nu atrage anularea prevederilor
alin. (7).

SECŢIUNEA a 4-a Rezidenţiatul cu timp parţial

Art. 19. - (1) Admiterea în rezidenţiatul cu timp parţial
se face prin examen de selecţie organizat de Ministerul Sănătăţii. La acesta
formă de rezidenţiat au acces medicii de medicină generală cu drept de liberă
practică dobandit anterior anului 2005 şi care la data selectiei desfăşoară
activitate medicală în baza contractelor individuale de muncă sau a contractelor
incheiate cu casele de asigurari de sanatate.
(2) Selecţia şi pregatirea în
rezidenţiatul cu timp parţial se organizează în baza unei metodologii aprobate
prin ordin al ministrului sănătăţii.
(3) Medicii de medicină generală cu
drept de liberă practică selectaţi în rezidenţiat cu timp parţial se confirmă
prin ordin al ministrului sănătăţii ca medici rezidenţi în specialitatea
medicină de familie, avand obligatia de a desfasura în continuare activitate
medicală în baza contractelor prevazute la alin.(1).

CAPITOLUL II
A doua specialitate

Art. 20. -
(1) Posesorii certificatului de specialist pot obţine a doua specialitate numai
cu taxă, prin urmatoarele modalitati:
a) prin susţinerea unui nou concurs de
rezidenţiat, cu respectarea prevederilor legale;
b) prin inscrierea la
programul de pregatire în a doua specialitate, pentru oricare din specialitatile
prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi
farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală, conform facultăţii
absolvite.
Art. 21.
- (1) Programul de pregătire în a doua specialitate se efectuează cu frecvenţă
şi are durată totală, curriculum de pregătire şi barem de manopere, proceduri,
tehnici diagnostice şi terapeutice identice cu cele prevăzute pentru programul
de pregatire prin rezidenţiat. Programul asigură acelaşi nivel şi aceeaşi
calitate a pregătirii de specialitate ca şi programul de rezidenţiat în
specialitatea respectivă.
(2) Stagiile de pregătire efectuate în prima
specialitate, similare ca durată şi continut, care se regăsesc în curriculum-ul
de pregatire al celei de-a doua specialităţi, se echivaleaza. Echivalarea se
realizeaza de catre Centrul National de Perfectionare în Domeniul Sanitar
Bucuresti, în baza propunerii coordonatorului de program în cea de-a doua
specialitate.
Art. 22. - Posesorii certificatului de specialist în specialităţi asimilate
efectuează pregătire în specialitatea de asimilare, fără concurs de rezidenţiat
şi fără taxă.

CAPITOLUL III
Drept de liberă practică

Art. 23. - (1) Începând cu promoţia 2005 de absolvenţi licenţiaţi ai
facultăţilor de medicină, dobândirea dreptului de liberă practică se face după
promovarea examenului de medic specialist.
(2) Medicii rezidenţi care nu
finalizează stagiul de rezidenţiat în specialitatea obţinută prin concurs pot
continua pregătirea în specialitatea medicină de familie. Prezentarea la
examenul de medic specialist se face, după caz, la finele completării pregătirii
în specialitatea medicină de familie sau după parcurgerea integrală a
curriculum-ului de pregătire în această specialitate.
(3) Medicii confirmaţi
specialişti în altă specialitate decât specialitatea medicină de familie, aflaţi
în situaţie de reconversie profesională, pot obţine certificatul de medic
specialist medicină de familie după efectuarea unui stagiu de pregătire de
minimum 6 luni în unităţi sanitare acreditate pentru pregătirea în rezidenţiatul
de medicină de familie şi după promovarea examenului de medic specialist
organizat de Ministerul Sănătăţii.
(4) În vederea aplicării prevederilor
alin. (3), coordonatorul de program de rezidentiat în medicina de familie
analizează în ce măsură formarea de specialist, precum şi experienţa
profesională însuşită pot înlocui formarea prin rezidenţiat în specialitatea
medicină de familie şi stabileşte durata stagiului de pregătire în specialitatea
medicină de familie care urmează a fi efectuat.
(5) Durata şi conţinutul
pregătirii în specialitatea medicină de familie, prevăzute la alin. (2)-(4),
precum şi prezentarea la examenul de medic specialist se aprobă de către
Ministerul Sănătăţii.
Art. 24. - Absolvenţii facultăţilor de medicină care
au finalizat pregatirea în rezidenţiat, dar nu au promovat examenul de
specialitate pot fi încadraţi cu contract individual de muncă în cabinete
medicale individuale, sub îndrumarea unui medic cu drept de liberă practică,
beneficiind de încadrarea pe funcţia de medic şi de salarizarea corespunzătoare
ultimului an de rezidenţiat, în funcţie de specialitatea în care au fost
confirmaţi medici rezidenţi.

CAPITOLUL IV
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 25. - (1) Absolvenţii facultăţilor de medicină,
medicină dentară şi farmacie, licenţiaţi anterior promoţiei 2005 dobândesc drept
de liberă practică după finalizarea stagiaturii cu durată de un an.
(2) Pe
perioada stagiaturii, drepturile de personal pentru absolvenţii facultăţilor de
medicină, medicină dentară şi farmacie licenţiaţi anterior promoţiei 2005 se
suportă de la bugetul de stat.
Art. 26. - Începând cu promoţia 2005,
absolvenţii licenţiaţi ai facultăţilor de medicină dentară şi farmacie obţin
dreptul de liberă practică odată cu dobândirea licenţei.
Art. 27. - (1)
Înscrierea la concursurile de rezidenţiat se poate face şi imediat după
promovarea examenului de licenţă sau/şi înaintea finalizării anului de
stagiatură, în vederea asigurării posibilităţii obţinerii specializărilor la
vârste mai apropiate de tendinţele actuale ale standardelor internaţionale.
(2) Absolvenţii licenţiaţi ai facultăţilor de medicină, medicină dentară şi
farmacie anterior promoţiei 2005, care devin rezidenţi în condiţiile prevăzute
la alin. (1), dobândesc dreptul de liberă practică după un an de rezidenţiat,
conform prevederilor legale anterioare.
Art. 28. - (1) Pentru rezidentii
aflati în pregatire, forma rezidentiat pe post, se mentine obligatia prevazuta
în actele aditionale la contractele individuale de munca, respectiv de a lucra
la unitatea sanitară publică cu care au încheiat contractul individual de muncă
cel puţin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în
rezidenţiat.
(2) Rezidentii pe post isi desfasoara şi finalizeaza pregatirea
potrivit dispozitiilor prezentei ordonante.
Art. 29. - Specialiştii care au
efectuat programul de pregatire prin rezidenţiat, forma pe post, pot obtine a
doua specialitate, după îndeplinirea condiţiei din actul adiţional încheiat la
contractul de muncă.
Art. 30. - (1) Medicii, medicii dentişti şi farmaciştii
cetăţeni ai unui alt stat decât statele membre ale Uniunii Europene, statele
aparţinând Spaţiului Economic European sau Confederaţiei Elveţiene pot efectua
specializare în rezidentiat prin Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovarii,
cu respectarea prevederilor legale, în una dintre specialităţile prevăzute în
Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru
reţeaua de asistenţă medicală.
(2) Specializarea se face cu respectarea
duratei şi curriculum-ului de pregătire prevăzute pentru rezidenţiatul în
specialitatea respectivă în România.
(3) Examenul de specialitate se
organizează de catre Ministerul Sănătăţii, la sfârşitul specializării, cu
respectarea condiţiilor prevăzute pentru finalizarea rezidenţiatului, în sesiune
comuna.
Art. 31. - (1) Dispoziţiile prezentei legi nu afectează drepturile
câştigate de medici, medici dentişti şi farmacişti, potrivit legislaţiei
anterioare.
(2) Normele metodologice de aplicare a prezentei legi se
elaborează de către Ministerul Sănătăţii şi se aprobă prin ordin.
Art. 32. -
Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă Ordonanţa Guvernului
nr. 12/2008 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2008, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 179/2008, precum şi orice alte
prevederi contrare.

Atat deocamdata.

Multa bafta,
Anca

Medici nou-nascuti :)

2009-07-09T13:04:00.006+03:00

Pentru toti cei care mai au curajul de a da admiterea la Medicina...

Entuziasm, curiozitate, vointa, inteligenta, carti, examene, nopti albe, dedicare, stiinta, descoperiri, munca, voluntariat, oameni, boli, suferinta, vindecare, arta, bucurie, zambete, respect, incredere, uimire, piedici, dezamagiri, tristete, lacrimi, ajutor, prieteni, altruism, speranta, realism, etica, multumire...

Enumerarea de mai sus nu este o salata de cuvinte. Nici nu este intamplatoare. Reprezinta nimic altceva decat coordonatele, in linii mari, fireste, ale vietii unui student la medicina. A se observa ca nu exista absoluturi, nu exista numai bine sau numai rau, nu exista numai alb sau numai negru, exista insa dualism, exista stari intermediare si asta pentru ca medicina nu este catusi de putin exacta. Nu este matematica. Este arta, este intr-o oarecare masura o poezie. Are propriul ritm si trebuie sa aiba si rima. Trezeste un melanj complex de trairi. Medicina este un stil de viata si totodata o lume. O lume intreaga, de sine statatoare, cu reguli proprii si cu putine influente din exterior. Medicina este o provocare continua, nu te lasa sa te plictisesti, nu te lasa sa-i scapi din mreje.

O data ce realizezi ca de fapt nu ideea de medicina este cea care te motiveaza, ca nu mesianismul adanc ingropat in subconstientul tau este determinant, ca nu parerea celor multi conteaza si ca de fapt altruismul, dorinta de a fi aproape de oameni in momentele lor cele mai grele, disponibilitatea de a ajuta oamenii fara sa astepti ceva in schimb, dorinta de a cunoaste, de a sti in amanunt mecanismele intime ce pun in miscare fiinta umana, de a tine pasul cu descoperirile stiintifice, ei bine din acel moment vei intelege ca iubesti medicina. Vei intelege ca rimezi in marea ei poezie. Vei intelege ca iti vei gasi un loc al tau in marea ei lume, un loc in care te vei simti bine, te vei simti tu si ca indiferent de greutatile intampinate, medicina NU te va dezamagi. Cel mult oamenii pot face asta.

Asa ca tu, cel care citesti aceste randuri, daca te regasesti in cele scrise, sa stii ca ai facut cea mai corecta alegere pentru tine. Sa nu te temi. Mai ai nevoie doar de vointa si un gram de entuziasm. Realismul il vei capata pe parcurs. Paradoxal, dar medicina te invata in acelasi timp cum poti ramane cu picioarele pe pamant in timp ce constientizezi ca singura ta limita nu este decat cerul, in ciuda aparentelor, in ciuda impresiei de cusca. Vei intra intr-o lume noua, te vei simti copil, vei vedea ca trebuie sa inveti sa mergi, sa intelegi, sa-i folosesti limbajul, sa faci cele mai bune alegeri (dupa ce vei fi facut deja cateva greseli), sa percepi lucrurile altfel, sa gasesti solutii iar pentru toate astea curiozitatea va fi cel mai bun combustibil. Un student la medicina nu este decat un copil la inceputul unei noi vieti,la inceputul unui mare joc. Cat de tineri si cat de batrani pot fi copiii...

Bine ai venit, suflete, in lumea noastra... incepi o noua viata, nu cativa ani de facultate.

Disclaimer:
Acest text scris de mine a aparut si in numarul din octombrie al revistei SSMB, "Viata Societatii" si a fost si atunci, ca si acum, dedicat boboceilor medicinisti. E drept ca admiterea va fi abia pe 22 iulie, insa stiind ca nu voi putea blogui la data aceea, am anticipat si am zis sa marchez evenimentul prin aceasta postare...

Multa bafta!
Anca

Tacerea mieilor

2009-06-28T13:50:00.013+03:00

Motto:

"Atunci de ce tacerea asta

Atat de densa, de ingrozitoare?

Ba comunicam cu cei de dincolo

Tot timpul

Dar nu mai avem ce sa ne spunem"

Marin Sorescu, "Atunci"

A fost o vreme cand credeam ca studentii sunt o reala forta sociala. A fost o vreme cand credeam ca studentii sunt cei care pot incepe revolutii, sunt cei care au toate resursele unei transformari. A fost o vreme in care credeam ca studentii isi cunosc cel mai bine interesele si lupta pentru ele pana au castig de cauza. A fost o vreme cand percepeam studentii ca pe un personaj colectiv: o minte, o voce, o vointa, o directie de actiune. A fost o vreme...

Acum cand si eu sunt la randu-mi studenta (si nu de putina vreme) nu mai simt acealasi lucru. Acum nu mai vad personajul colectiv. Acum nu mai vad lupta pentru cauza comuna. Acum nu mai aud vocea. Totul e zgomot de fond. Nu se mai produce nicio coagulare. De ce? Am tot incercat sa caut raspunsul acestui «de ce ? ». N-as zice ca am reusit pe deplin sa-l gasesc. Nu-mi pot explica inca in mod complet fenomenul...

In jurul meu multi mustesc de nemultumire cand vorbesti cu ei, multi au ceva de comentat in particular. Totodata urmaresc si grupurile de discutii ale medicinistilor, forumurile si blogurile si observ ca pe acolo e tacere. De ce? Multi se plang ca nu sunt informati, ca sunt izolati si privati de dreptul lor de a avea acces la toate deciziile, la toate noutatile, la toate proiectele. Ei bine, eu tocmai partea asta nu o inteleg, aici apare contradictia, aici e salasul paradoxului...

Exista foarte multe surse de informare adresate specific studentilor medicinisti insa ajung sa cred ca pana la urma comoditatea este singura vinovata. Toti asteapta sa le aduca cineva de-a gata o lista exhaustiva cu informatiile necesare lor. Totul la un loc, un review la botul calului.

Fiind atat un fin observator cat si o persoana implicata activ in ceea ce inseamna forumuri & grupuri de discutii & bloguri cu caracter medical pot spune ca EXISTA informatia necesara. Exista chiar si dorinta de comunicare din partea celor ce share-uiesc informatia, insa totul sfarseste prin a fi de o maniera unilaterala nu pt ca asa se vrea ci pentru ca lumea nu participa la discutii. Pur si simplu iau la cunostiinta si atat. Feed-back-ul se lasa asteptat. Pe toate forumurile, grupurile, blogurile despre care vorbeam suntem mereu aceeasi oameni dispusi sa impartaseasca din informatie, restul... e tacere. Sunt incredibil de multi cei ce stau comozi in spatele monitorului, citesc informatiile aduse si atat, fara a imbunatatii in vreun fel calitatea/ cantitatea lor, fara a contribui cu un plus de informatie chiar daca o detin sau fara a-si exprima opinia personala.

Efectiv este imposibil sa scoti o vorba de la marea de useri inregistrati si abonati ca la un ziar decat daca apare cineva din senin care sa se revolte. Din acel moment incepe distractia. Incepe nebunia cu delimitarea taberelor imaginare, incepe paranoia etichetarilor, incepe sirul de acuzatii. Intotdeauna de vina sunt fie “sesemebistii”, fie “lesemebistii”, fie “somsistii”, fie “seseceristii” fie stiu si eu ce dumnezeu alta organizatie studenteasca mai exista in UMF de parca nu am fi toti o apa si-un pamant, toti egali in drepturi, toti studenti ai aceleiasi institutii.

Brusc a fi membru intr-o astfel de organizatie iti atarna o tinichea de coada... de ce? Inteleg ca cine e interesat de avantajele respectivului grup e liber sa se inscrie cum este apoi liber sa se retraga in caz ca este dezamagit. Atata vreme cat esti constient de avantajele si dezavantajele in a fi sau a nu fi membru, nu ai dreptul sa comentezi statutul celorlati. A fost decizia ta in a te afilia sau nu unei organizatii studentesti. Informatiile despre proiectele lor circula si in afara, nu sunt o casta inchisa la fel cum si informatiile de interes general sunt absolut la liber .

N-as fi crezut ca poate fi necesara vreodata urmatoarea precizare, insa situatia din ultima vreme ma obliga sa o subliniez: grupurile de discutii nu sunt doar pentru membri, se poate inscrie oricine. Astfel, cel mai mare grup de discutii , cel al sesemebeului este LA LIBER pt toata lumea, in sensul ca oricine poate da click pe butonul de join fie ca e membru sau nu, doh. Decizia de a te inscrie in grup pt a primi informatiile iti apartine personal, asa ca NU poti spune ca ssmb-ul refuza sa comunice tuturor studentilor noutatile ci ca TU personal iti vei fi refuzat in mod deliberat dreptul la informare...

Revenind...cam asta e singura situatie in care exista un soi de discutii, adica situatia pseudorevoltelor interne pe un camp de lupta virtual. Si e mult spus "discutie" nefiind ceva constructiv ci mai degraba un circ in toata regula. In general nimeni nu asteapta un raspuns, doar aunca niste acuzatii in general bazate pe zvonistica, nu exista respect pentru ceilalti colegi, totul abunda in sarcasm pentru ca toti capata curaj doar din spatele unui nick-name. In final nu se rezolva nimic, nici nu ar avea cum, caci nimeni nu propune si niste solutii, se termina doar cu niste orgolii ranite, alte frustrari acumulate aiurea si eventual o imagine si mai sifonata a medicinistilor in general tinand cont ca oricine poate avea acces la toate discutiile astea.

In fine, incercari timide de comunicare se mai fac inainte de examene cand fiecare cere cate o impresie despre un examen, un prof, o grila, o atentie, o maslina, o scobitoare straina. Deci strict cand cineva are nevoie urgenta de ceva. Daca are noroc i se va raspunde, daca nu, nu, si asta pentru ca numai cateva persoane, mereu aceleasi, sunt dispuse sa dea raspunsuri.

In restul timpului este liniste. shhhh... sa nu deranjam... shhh... dormiti linistiti

Concluzia mea este ca indiferent cat de multe grupuri de discutii am avea, tot fara folos ar fi din moment ce pe multitudinea de forumuri/ grupuri/bloguri existente deja bate vantul... Pur si simplu NU STIM SA COMUNICAM. Suntem o adunatura de autisti, fiecare cu interesul personal, fiecare pentru el. Nu mai suntem de mult un personaj colectiv, nu ne mai stim interesele comune si nici nu suntem dispusi sa imbunatatim situatia asta. Ne complacem. Suntem comozi si autosuficienti. Nu mai avem ce sa ne spunem. Nu ne mai cunoastem si nu ne mai respectam reciproc. Nu mai suntem colegi. Ne invidiem fara sens. Nu ne mai coagulam...

De ce?

Ei bine, eu una nu am gasit inca raspunsul...

A fost o vreme cand aveam pretentii de la noi ca studenti...

Despre ghinion...

2009-06-03T16:43:00.007+03:00

Hello again people :)

M-am gandit ca ar fi o idee buna sa mai scriu din cand in cand si cate o intamplare de prin spitale, ca tot scrie acolo sus pe bannerul blogului, frumos si galben ca o privire blanda si icterica : “Acum se-nsira scene de spital...”.

Astfel, postul din ziua de azi va fi cumva in oglinda fata de precedentul pentru ca vrea sa sublinieze micile ghinioane ale vietii. Ghinioanele alea nesuferite, aparent neimportante si atat de amuzante pentru cei din jur. Ghinioanele alea ciulinoase care o data agatate de tine nu te mai lasa neam si iti contureaza in timp, incet si sigur, tot mai grosolan, o anumita imagine. Toti te vor recunoaste pe baza vesnicului tau ghinion si tu vei tinde sa te identifici cu acesta, sa-l accepti, sa-l asimilezi si sa-l introduci treptat treptat in sfera normalului tau cotidian, legatura dintre tine si micul tau ghinion devenind in timp atat de intima incat veti fi indisociabili, veti fi un tot unitar, vei fi o emblema a ghinionului insasi.

Ei bine asa este si ea. Colega mea. Pentru ca postarea asta a fost inspirata din viata ei. Ei bine, ghinionul pluteste in jurul ei precum mirosul de pucioasa in jurul lui Belzebut. A nu se interpreta prea profund comparatia pentru ca nu e cea mai potrivita, dar in lipsa de altceva merge (merge pana citeste ea ce scriu si atunci probabil sfarsitul meu va fi crunt).

Sa ma explic. Pentru vietuitoarele din spital, indiferent de regnul de care apartin, indiferent ca sunt cea mai slaba veriga a lantului trofic medical ( a se citi studenti) sau din contra, combustibilul tuturor, cheia proceselor lor metabolice si demareurul neurotransmitatorilor din orisice circuit neuronal mai mult sau mai putin folosit, este, a fost si va fi pentru totdeauna CAFEAUA si numai CAFEAUA. Fara cafea esti un om mort, nu existi. Beneficiile cafelei sunt multiple astfel incat devine de neinlocuit. Plus ca iti ofera si pretextul perfect pt o conversatie lejera cu ceilalti consumatori, iti ofera sansa descarcarii de endorfine si, sa nu neglijam nici faptul ca in functie de calitatea cafelei de la automatul spitalului iti poti face o idee despre calitatea stagiului pe care il vei desfasura in respectiva institutie. Adicatelea iti creste calitatea vietii daca este buna cafeaua a nu se intelege ca ghicim in zat de cafea subiectele care vor pica la examen. Neah. Doar sunt oameni de stiinta ce naiba.

Astfel, fiecare zi trebuie musai sa inceapa cu o cafea la spital. Automatele de cafea de prin spitale, credeti sau nu, tind eu sa cred tot mai mult ca dezvolta un soi de inteligenta primitiva, astfel incat uneori au vointa proprie. Experienta mea cu automatele de cafea este vasta. La fel si a colegilor mei. Deasemenea si experienta ei. Ea fiind colega de grupa cu mine, cafelele le bem dimineata, inevitabil impreuna astfel incat am putut observa indeaproape fenomenul.

Eu una nu am avut decat foarte rar probleme in procurarea licorii atat de necesare inceputului de zi, insa ea este in cel mai evident mod urmarita de ghinionul cafelelor si de conspiratia tacuta a automatelor de cafea din spitalele bucurestene. Astfel, stagiu de stagiu, dimineata de dimineata, ei trebuie sa i se intample cate un necaz la automatul de cafea. Oamenilor obisnuiti le sunt refuzate bancnotele indoite sau in cel mai rau caz constata ca nu le sunt primiti banii pt ca aparatul nu mai are ingredientele necesare. In cazul ei lucrurile nu stau asa. Nici nu aveau cum, doar este regina neincoronata a ghinionului in procurarea cafelei.

Totul a inceput cred ca prin Cantacuzino daca nu ma insel. A introdus bancnota, a selectat optiunea dar cafeaua ei nu a mai aparut niciodata. Ar putea sa o mai astepte si azi si degeaba. In timp evolutia se inrautateste, ajungem in stagiu in Fundeni. Aici tot asa, aparatul ii ia banii si in loc sa-i livreze o cafeluta buna si aromata ii da un pahar plin cu apa fiarta. Alt stagiu, alta patanie: Sf Ioan – introduce bancnota, selecteaza espreso, primeste paharul cu zahar si doua betisoare de amestecat cafeaua care era de-a dreptul sublima dar lipsea cu desavarsire. Floreasca – primeste paharul gol golut. Colentina – de data asta, minune, aparatul se pare ca a placut-o, dupa ce i-a primit banii si ea a selectat comanda, apare un val de cafea, insa fara pahar. Si toate astea culminand cu episodul de azi, din Parhon, cand dupa ce eu mi-am luat fericita paharelul plin cu licoarea magica, a venit randul ei sa-si selecteze optiunea pt cafea. Toate bune si frumoase (noi urmaream cu atentie aparatul, date fiind numeroasele precedente), apare paharul, se aude zgomotul caderii zaharului in pahar, porneste jetul de cafea, se vede cum se umple paharul, se umple, se umpleeeeee si... si cade, fireste, gravitational, sub propria-i greutate, imprastiindu-se in lacasul lui, inainte ca aparatul sa apuce sa afiseze “toggliere il produtto”. Nici nu stiu daca are rost sa mai spun ca si-a fortat norocul inexistent, introducand o noua bancnota totul doar pentru a asista inca o data neputincioasa la varsarea mult doritului ei pahar cu cafea...

Asta mi se pare unul dintre cele mai mari mici ghinioane pe care le poti avea in mod constant in viata. Sa ti se refuze de catre soarta sansa de a savura cafeaua de zi cu zi este mai mult decat eu as putea indura. Deh...cine are noroc, are. Cine n-are, n-are... vorba cantecului. Ea ramane insa o luptatoare, persevereaza si e in stare sa moara de gat cu automatele de cafea, atitudine care, in definitiv este de admirat. Isi urmeaza visul: acela de a reusi sa bea in cele din urma o cafea de la un automat din spital si asta, daca se poate, fara prea multe peripetii. Probabil va veni si acest moment mult asteptat drept rasplata, momentul in care astrele se vor alinia favorabil, zeii vor zambi ingaduitori din taria cerurilor, iar vantul va adia cald, dinspre sud, ca o mangaiere de mama pe obrazul unui copil trist. Va veni si ziua cafelei si o vom sarbatori cum se cuvine :)

Despre noroc...

2009-05-16T15:47:00.008+03:00

Nu, nu despre bere. Despre norocul inteles ca sansa sau destin sau soarta…

Te- ai gandit vreoadata in ce anume ti-ai cuantifica norocul?
Ce parametru i-ai gasi?
Ce ar trebui sa ti se intample ca sa te consideri norocos?

Eu ma consider o persoana norocoasa. Nu atribui tocmai o mare importanta, sau in fine, nu o importanta covarsitoare, aspectelor astora ale vietii conturate vag prin expresii ca “ noroc”, “sansa”,“destin”, “soarta” sau chiar, de ce nu, “karma”. Nu. Sunt probabil dovada vie a ceea ce inseamna o persoana cu locus de control intern. Cu toate astea sunt insa unele intamplari din viata mea, inexplicabile altfel, intamplari pe care nu le pot asocia decat cu sansa, intamplari care s-au dovedit a avea un caracter decisiv, s-au dovedit a fi puncte de cotitura in “constructia” a ceea ce sunt eu acum ca fire, ca mentalitate, ca om cu principii. Intr-adevar, a depins foarte mult cum am stiut eu sa profit de situatiile respective dar meritul "norocului" a fost acela de initiator, de a aprinde scanteia...

Nu ma consider norocoasa pt ca as fi castigat potul cel mare la loto pentru ca nu l-am castigat (inca :P ), cum nu ma consider nici ghinionista pt ca nu l-am castigat. Nu ma consider ghinionista pentru ca mi s-au inchis usile de la metrou in fata. Nu ma consider ghinionista cand ma prinde ploaia in scurtul drum de la statia de troleu si pana acasa. Nu ma consider ghinionista pentru ca nu gasesc sa-mi cumpar atunci cand am eu chef stiu eu ce pereche de pantaloni. Nu ma consider ghinionista cand nu-mi pica subiecul preferat la examen. Cu toate cele insirate mai sus ma descurc oricum, pe cont propriu ca sa spun asa. Si la urma urmei nici nu sunt niste lucruri de o importanta foarte mare, doar mici nimicuri ale vietii cotidiene care se pot managerui foarte usor, fara niciun efort supraomenesc astfel incat sa fie evitate. Iar atunci cand nu pot fi evitate ele dau pur si simplu culoare vietii.

Ma consider insa o rasfatata a sortii cand ma gandesc la persoanele pe care am ajuns, intr-un fel sau altul, mai bizar sau mai putin bizar, sa le cunosc. Asa imi cuantific eu norocul personal: in calitatea persoanelor pe care le-am intalnit in viata mea. Asta este ceea ce numesc eu noroc. Imi este suficient si sa stiu ca exista astfel de pesoane ca sa am o liniste si o multumire interioara. Si atribui asta intr-adevar norocului pentru ca este fara dar si poate un noroc chior sa gasesc in lumea asta mare si nebuna suficiente persoane pe care sa le pot admira, pe care sa le pot respecta pt ceea ce fac, pentru cum fac si pentru ceea ce sunt in definitiv. Am avut sansa ca atunci cand aveam nevoie de modele sa le intalnesc. Si asta a contat foarte mult. Conteaza inca si incerc la randu-mi pe de o parte sa nu dezamagesc si pe de alta parte sa intorc serviciul, ajutandu-i pe ceilalti pe cat posibil. Si vine firesc, doar pentru ca pot.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!

Cantece fara tara

2009-05-15T08:49:00.006+03:00

Motto:
"Mama noastra de noi toti
Tara de tampiti si hoti...
Sa te-ascunzi de ea nu poti!"
Ada Milea

Ti s-a intamplat vreodata sa te opresti in drum si sa te uiti in jurul tau?
Daca da, atunci ...

...Ti s-a intamplat sa observi absenta zambetelor sincere de pe fetele celor din jur?
...Ti s-a intamplat sa vezi cum toti ceilalti cauta motiv de cearta, cum toti ceilalti arunca in stanga si in dreapta, gratuit, bolovani de sarcasm si ironie catusi de putin fina?
...Ti s-a intamplat sa simti invidia in privirea altcuiva pentru cel mai neinsemnat lucru pe care ti-l poti imagina?
...Ti s-a intamplat sa te scarbeasca vedetismul nefondat al celor multi?
...Ti s-a intamplat sa te lovesti de ignoranta si superficialitatea putreda a majoritatii?
...Ti s-a intamplat sa te saturi de prejudecati, de sabloane si vederi tubulare?
...Ti s-a intamplat sa incerci sa faci concret ceva si sa nu reusesti din cauza celorlalti?
...Ti s-a intamplat sa crezi ca toti vor fi de partea ta intr-o actiune oarecare pentru simplul motiv ca ei se plansesera pana atunci de anumite neajunsuri, iar cand vei fi ajuns in miezul problemei sa te trezesti singur, sa realizezi ca toti erau cu tine doar cu vorba, iar cand a fost nevoie de actiune au dat inapoi resemnandu-se cu oribilul, cu sinucigasul gand “ lasa, mai, ca merge-asa”?
...Ti s-a intamplat sa te simti strain fata de toti cei pe care ii cunosti si cu care odinioara ai copilarit si ai imapartit aceleasi visuri?
...Ti s-a intamplat sa simti ca te plafonezi daca nu schimbi ceva?
...Ti s-a intamplat sa realizezi ca perspectivele iti sunt limitate in mod artificial?
...Ti s-a intamplat sa ai convingerea ca te-ai saturat sa te complaci si ca nu a venit inca timpul sa fii blazat?
...Ti s-a intamplat sa te simti dezradacinat si alienat in propria ta tara?
...Ti s-a intamplat sa te intrebi ce cauti tu aici?

Ei bine, daca pentru multe dintre intrebarile de mai sus raspunsul tau este unul afirmativ, afla ca nu esti singur...

Suntem multi in situatia asta.
Suntem multi care am facut tot posibilul sa vedem jumatatea plina a paharului.
Suntem multi care ne-am autoconvins o vreme ca totul va fi bine candva.
Suntem multi care am incercat sa ne batem cu morile de vant.
Suntem multi insa nu suficienti pentru a face o schimbare la un alt nivel decat cel individual...

Nu putem spera la nesfarsit intr-o rezolvare de tipul deux-ex-machina a vietii noastre... Idealismul este focul ce ne pune in miscare intreaga fiinta, idealismul si entuziasmul fac minuni in doze potrivite si combinate cu un dram de relism, insa idealismul asta ce ne caracterizeaza se poate pierde... la fel si entuziasmul. Compromisurile le imblanzesc, le inmoaie, le sufoca pana la disparitie...Romania nu e compatibila cu asa ceva.

Romania nu e compatibila cu viata idealurilor mele...

Cand toate astea te deviaza de la calea ta e timpul sa iei o decizie.
Nu usoara. Nu imediata. Poate nici macar perfecta ci o decizie de necesitate...

Trebuie sa-ti iei idealismul, sa-ti iei sperantele, sa-ti iei visele, sa le imapchetezi strans in inima ta pentru a nu le pierde si sa pleci. Sa-ti cauti nu doar o nisa ci lumea ta. Totul este posibil. Nu usor, e drept. Trebuie sa stii exact ce vrei si sa fii dispus sa faci eforturi, insa nu ai cum sa dai gresi atata vreme cat iti vei pastra dramul de idealism si entuziasm salvat de acasa.

Cred ca iti poti gasi ritmul, iti poti gasi rima in alt cantec de pe marea scena a lumii...

To whom it may concern...

2009-04-22T10:16:00.010+03:00

Pediatric Resources:

1. http://www.aap.org/profed.html - American Academy of Pediatrics

2. http://www.childrenshospital.org/newsroom/formNewsletter.cfm - subscribe to newsletter via e-mail (Children’s Hospital Boston)

3. http://www.rileychildrenshospital.com/physicians/links.jsp

4. http://www.paediatrics.info - MCQ, cases , news, guidelines etc

5. http://www.yourchildshealth.nhs.uk

6. http://www.pediatriceducation.org/

7. http://newborns.stanford.edu/PhotoGallery/

8. http://www.hawaii.edu/medicine/pediatrics/pedtext/

9. https://www.cchs.net/pediatricradiology/ - Pediatric radiology

10. http://podcasts.bmj.com/journal-adc - Archives of Disease in Childhood, BMJ

11. http://www.medscape.com/index/section_1668_0 - Pediatric interactive clinical cases index

12. http://www.rch.org.au/clinicalguide/cpg.cfm?tabnav=all - Clinical Practice Guidelines, The Royal Children’s Hospital, Melbourne

13. http://www.merck.com/mmpe/sec19.html

14. http://www.bestbets.org/database/browse-by-topic.php?CategoryID=236 – Best Evidence Topics, Peds

15. http://content.nejm.org/cgi/collection/neonatal_medicine

16. http://www.virtualpediatrichospital.org/

Daca mai stiti si alte link-uri pe aceeasi tema vasta a pediatriei, please share :D

PS: in week-end ma duc la un work-shop de PALS... can't wait :D :D :D

The time is near...

2009-04-16T13:41:00.005+03:00

Hippity, hoppity, Easter's on it's way :D

Pentru ca nu prevad sa ne mai citim zilele astea in timp util, ma opresc sa va urez inca de pe acum Sarbatori fericite si pline de lumina alaturi de cei dragi. Si, da , sa nu uit, sa va calce pragul si un iepuroi mare, pufos si, mai ales, incarcat cu daruri :)

Ne citim dupa Paste

Anca

Pentru ca putem

2009-04-08T21:01:00.005+03:00

Campania "inima copiilor" pentru departamentul de chirurgie cardiaca din cadrul spitalulului Maria Sklodowska Curie (fost Budimex)

License to drill :)

2009-04-06T15:03:00.010+03:00

Q: Cand stii ca a venit primavara in Berceni?

A: Cand auzi cum incep bormasinile sa zumzaie din zori si pana-n seara :P

zic si eu :)

Lectura de placere

2009-04-05T20:03:00.009+03:00

Mi-era dor sa citesc…sa citesc orice altceva nelegat de medicina, sa-mi deturneze sirul “gandirii medicale” . Aveam nevoie de o trepanatie literara sa-mi elibereze creierul din stransoarea inepuizabilelor subiecte medicale si pt asta trebuia sa gasesc o carte de beletristica, preferabil din lista mea imaginara de “most wanted books”. Si am gasit-o. Era pe raft in ... hipermarket. Am gasit-o in locul in care n-as fi cautat-o si in momentul in care oricum ma hotarasem sa fac aproape orice pt a o achizitiona. Cred ca mai degraba m-a gasit cartea pe mine :). Surpriza a fost sa o gasesc si la jumatate de pret, ce sa zic, dublu noroc :). Desi se spune, pe buna dreptate, sa nu judeci o carte dupa coperta, ei bine, noua mea carte are paginile de un alb imaculat, coperti cartonate si imbracate frumos, un semn frumos si alb si , mai ales, un miros ametitor de carte noua ... chiar imi place :).

Este momentul sa va fac si cunostinta: cartea este una cu o poveste interesanta in spate, povestea asta fiind de fapt combustibilul curiozitatii mele (de cca un an de zile tot oscilez: "sa cumpar cartea/sa nu cumpar cartea/sa cumpar cartea"...etc). In fine, e vorba in propozitie despre “Versetele satanice” ale lui Salman Rushdie. Presupun ca stiti ca in urma scrierii acestei carti, Rushdie a fost condamnat la moarte de catre ayatollahul Iranului pt ca a blasfemiat coranul/islamul. Fatwa lansata de acesta a stat la baza unui lant de crime, victimele fiind persoane implicate in publicarea cartii. Acum nimeni nu stie cu exactitate unde se afla Rushdie, fiind sub protectia serviciilor secrete britanice. Pt mai multe detalii, use google :)

Deocamdata nu am citit foarte mult, ma apropii cu pasi repezi de pagina 200 din 650, insa pot spune ca ... imi place cartea. Titlul induce cumva in eroare. Totul este pura beletristica si desi nu am parcurs mare parte din carte am avut timp sa observ cele 2 fire epice urmarite: acela al lui Gibreel-arhangelul vs cel al lui Gibreel-starul bolliwoodian, fiecare visul celuilalt, in realitate doar spasmele mintii schizofrenice ale lui Gibreel Farishta. Totodata este un roman care efectiv picteaza India, ti-o asterne ca pe o panza viu colorata in fata ochilor si suprapune un puzzle al trairilor personajelor, conturand dezradacinarea, neapartenenta si suferinta determinata...Mai citesc insa, s-ar putea ca ideile sa mi se schimbe pe parcurs ce mai aflu amanunte :P. Aaah, nu in ultimul rand, cartea e scrisa intr-un stil cumva paradoxal, dar care se potriveste de minune cu discrepanta dintre cele doua fire epice (vremurile de acum 2000 si ceva de ani si bolliwoodul secolului 20): se trece repede de la cuvintele si denumirile ce caracterizeaza cel mai bine lumea moderna la stilul cald, linistitor, pe care il cunosc din povestile arabe citite in copilarie, din 1001 de nopti :)

Probabil ca nu voi intelege niciodata “Versetele satanice” pana la adevarata sa esenta, eu nefiind o fina cunoscatoare a islamului, nici macar a altor religii. Nu pot avea decat o perspectiva subiectiva si cel mult printr-o foooarte diluata cultura religioasa ortodoxa, lucru care ma tine departe de anumite aspecte si anumite intelesuri, imi umbreste anumite simboluri. Cu toate astea simt ca, intr-un fel sau altul, cartea asta a fost scrisa si...pt mine :)

PS: la casa de marcat din Hipermarket, undeva, cum altfel, decat in insoritul Berceni... Sampon pt pisici-17,9 lei. gel antibacterian - 5,6 lei. Ceai alb - 8,1 lei. "Versetele satanice" - 35,9 lei. Expresia de pe fata casierei la vederea titlului cartii - de nepretuit !!! :)) pt toate celelalte exista, ei bine, exista junghiul ala de card de la beredeu, isic-ul ala inghitit cu noduri ...

Alegorie

2009-03-29T20:33:00.004+03:00

Motto:

"Any delusions of Free Will he harbored now must be merely the prisoner rattling his cage. His curse lay in the fact that he saw the cage. HE SAW IT!"

Frank Herbert - "Dune"

Am intrat de buna voie, cu idealism de copil, intr-o lume pe care nu o cunosteam. Eram asa de mica in lumea asta ca nici nu facusem ochi. Totul era scufundat in intuneric. Incet-incet am inceput sa vad, sa-i vad lumina, am inceput sa cunosc. Si mi-a placut. Era lumea mea si o iubeam nespus, era singura pe care o cunosteam. Am crescut si am inceput sa-i vad si neajunsurile, am inceput sa-i simt suferintele si sa-i cunosc rateurile. Am ajuns pana intr-acolo unde o cunosteam intru totul si lumea mea nu era decat o mare camera cu patru colturi. O stiam din perete in perete, metru cu metru, colt cu colt. Si eram multi in lumea-mea-ca-o camera iar peretii ei erau murdari. Cand am incercat sa le sterg mizeria am aflat. Peretii erau de sticla. Lumea mea ca o camera era o singura lume dintr-o multitudine de alte lumi paralele. Si am vazut. Am vazut dincolo... Lumea- mea- ca- o -camera nu este decat o cusca. Si eu vedeam cusca asta acum, o simteam, o constientizam iar eu crescusem prea mare pentru ea.

Nehotararea m-a cuprins asa cum apa se imbiba intr-o hartie... sa ies din camera- mea-ca- o - lume? stiu ca vreau intr-o camera la mansarda...vreau sa fiu aproape de cer...sa trag draperia aurorei boreale si sa citesc la lumina stelelor... Ce riscuri imi pot asuma insa? Cat de mari? Si cu toate astea cusca in care sunt imi da un vag sentiment de siguranta. si imi place siguranta asta. e catifeleta si calda... camera -mea- ca-o-lume o cunosc perfect, o stapanesc, dar sa raman in ea inseamna sa ma resemnez si sa-i accept regulile, constienta ca nu o voi putea schimba, constienta ca va trebui sa stau mereu chircita si fara dreptul de a ma vaita. Si iarasi, alte camere sunt mult mai mari, mai luminoase, mai aproape de stele si mult mai putin aglomerate...as putea oare sa ajung acolo? La mansarda visurilor mele?

Am nevoie de o mana intinsa, am nevoie sa ma agat de ceva, de ceva cat de mic ca sa-mi iau avant si sa sar din camera-mea-ca-o-lume. Ah, nu am spus, dar din camera-mea-ca-o-cusca, din camera-mea-ca-o-lume, se poate iesi doar prin tavan...am nevoie de o trambulina si de un gram de nebunie sa scap de frica de inaltimi... si...si...

...Si m-am intors in punctul din care am plecat, in fix acelasi punct dar la un nivel superior. Drumul meu fost o frantura de spirala. Am sperat la o evolutie liniara. N-a fost sa fie. Am revenit insa la punctul cu aproximativ aceleasi coordonate, punctul de care am fugit, de care am vrut poate cu cea mai mare inversunare sa scap, punctul din viata mea caracterizat de cea mai sfasietoare nehotarare. Nehotararea mea nu este ca a tuturor. Nehotararea mea ma consuma, rupe din mine, ma macina. Stau agatata de un cui intre 2 camere, ca un tablou asezat undeva sus. ...orice intarziere nu face decat ca praful sa ma acopere incet-incet... Sunt un lift blocat intre 2 etaje...

Si e din nou intuneric...in mansarda mea e intuneric ca la inceput...

Alt soi de lectie...

2009-03-18T21:47:00.006+02:00

De dimineata tot am ceva procese de constiinta. Ma framanta o noua chestiune. Sa vedeti de la ce a pornit...

Astazi, pe unul dintre holurile labirintice ale spitalului unde imi fac veacul am vazut o pustoaica. Nimic spectaculos pana aici, mai ales tinand cont ca e vorba in propozitie despre un spital de copii. Ei bine, pustoaica era pe la vreo 14 -15 ani si imbracata strident cu bling-bling-uri si zorzoane in trend, adidasi galbeni, vesta galbena, geanta aurie si diverse alte accesori vestimentare sau nu, mai mult sau mai putin utile, astfel incat sa intregeasca tabloul clasic pitipongesc. Instinctiv, mintea mea in gandul ei ranjeste rautacios si zice: “ieteee ce vad: un exemplar de pitzi mic! Hi hi ha ha”.

In urmatoarea secunda o recunosc. O vazusem zilele trecute si acum se externa. Alta secunda trece grea peste mine. Remuscarile isi fac simtite prezenta. Efectiv mi-a fost jena ca am gandit ceea ce am gandit despre pustoaica. In minte mi-au revenit dureros detaliile cazului ei, insiruite ca la carte, inlantuite si ritmate ca versurile unui blestem...un sindrom genetic, inobservabil cand copila e imbracata “de strada” , de altfel ea nici nu constientizeaza implicatiile bolii ei si ma tem ca nici parintii ei. Aparent este un copil normal, obisnuit, cu toate deprinderile varstei respective. Nitel cam obraznica si prostuta dar asta nu e anormal pt cei 14 ani jumate ai ei. In aparenta era imaginea clasica a pustoaicelor de 14 ani care isi doresc propria emancipare, care vor sa fie la moda, care isi cauta apartenenta in diverse grupuri, care vor sa iasa in evidenta. Era intruchiparea profilului adolescentului normal.

Ma uitam lung cum pleaca din spital si ma gandeam cum mi-am schimbat brusc opinia si, mai ales, ma intrebam eu pe mine de ce a fost nevoie oare de detaliile unui destin dureros ca sa ma opresc din a pune o eticheta? La urma urmei ce anume mi-ar da mie dreptul sa o judec pe ea sau pe oricare alta asa numita “pitzi”... sau orice alta persoana in general? Toti avem aceleasi libertati, aceleasi drepturi, fiecare se imbraca cum vrea, face ce vrea , atata vreme cat nu incalca libertatile altcuiva, ori ea chiar nu avea cum sa incalce libertatile mele, de exemplu.

Pentru a mia oara mi-am reamintit ca nu am motive sa judec dupa aparente, dupa toate nimicurile astea precum vestimentatia, culoarea parului sau a pielii, etnie, sau alti pseudomarkeri jenanti inradacinati in judecatile stereotipale ale tuturor superficialilor. De fapt nu am motive sa judec. Punct. Pana la urma cine sunt eu in marea schema a universului sa emit judecati de valoare ?

Oare faptul ca si eu am etichetat o persoana conform unui trend (tre’ sa recunoastem ca este la moda termenul de pitzipoanca si ca e un adevarat sport sa le recunosti pe strada si sa razi de ele) nu ma face si pe mine sa port o alta eticheta, sa fiu o alta oaie dintr-o mare turma?

Mi-a parut rau. Inca imi pare rau.
Raman doar cu palida consolare ca a fost un soi de lectie din care am avut ceva de invatat...

Paradox...

2009-03-08T09:41:00.008+02:00

Motto:
"De bine de rau, ne croim drum pe zile de imprumut"
Frank Herbert - "Dune"

Nu stiu cum se face dar eu simt mereu ca nu am timp...

Fie ca am multe de rezolvat fie ca nu am cine-stie-ce de facut, simt asa o nevoie viscerala de si mai mult timp, de o zi mai lunga de 24 de ore. Toate astea fara sa ajung vreodata sa-mi depasesc termenul limita pt stiu-io-ce proiect/proiectel.

Am asa o anxietate sau nu tocmai "anxietate", o ceva care nu poate fi exprimat in cuvinte, o traire care imi spune ca nu am timp si asta nu doar pentru cele 24 de ore ale zilei ci si asa in viata...ca nu am timp sa fac cate as vrea io sa fac, sa vad cate as vrea io sa vad, sa aud cate as vrea io sa aud, sa citesc cate as vrea io sa citesc si sa traiesc cat as vrea io sa traiesc.

E clar ca azi nu am cuvintele la mine si nu ma pot exprima foarte coerent. Revin cand imi regasesc cuvintele si cand mai imi fac nitel timp...

Ma gandeam insa, plecand de la premiza ca nu am niciodata timp, ce paradox ar fi sa reusesc sa-mi fac timp pentru un "curs" de managementul timpului...

Ping-pong

2009-03-05T16:00:00.011+02:00

Motto:
"Putin imi pasa mie
de noutatile voastre.
Eu vin cu noutatile mele."
Marin Sorescu-"Jurnal intim"

Va amintiti cu siguranta de interviul dat de ministrul Bazac ziarului Adevarul, interviu care a involburat marea de medici rezidenti si nu numai. Poate nu ati aflat, desi mi-e greu sa cred, dar in aceeasi zi in care a aparut articolul in ziar, spre seara, ministrul sanatatii a aparut si la o emisiune televizata, mai exact, la "Editie speciala" pe TVR 1, unde, a sutinut raspicat, printre altele, aceleasi gogomanii referitoare la salariul minim al rezidentilor. Pe parcursul emisiunii a mai incercat sa mai dreaga busuiocul fastacindu-se ca se refera la salariul mediu al rezidentilor atunci cand moderatorul l-a informat ca se primesc telefoane in regie de la medicii rezidenti care sustin cu totul altceva.

Acesta a fost declicul. A fost fluierul de inceput de meci.

Toata suflarea medicinista s-a autosesizat, motiv pt care AMR-ul a luat prompt atitudine si a oferit o declaratie de presa in care arata cum insasi ministrul sanatatii dezinformeaza opinia publica si cere o dezmintire din partea sa.

Mingea este ridicata la fileu.

Fireste, ministrul apare si el la atac si raspunde in mod zeflemitor pe site-ul MS-ului unde mai intareste o data cele declarate mass-mediei, subliniind faptul ca in niciun caz nu dezinformeaza, mai mult, ne ofera bonus argumentele statistice pe tava pt a ne lamuri de infinita sa nevinovatie si corectitudine. Citind insa "argumentele statistice" ai parte de o alta surpriza...raportarea se face, la cine credeti, la rezidentii de...anapat si ML. Cred ca am cobit in postarea anterioara cand am pomenit de ei ca sunt niste raritati.

Ma rog, pe scurt, reiese ca este calculata o medie aritmetica (!!!) intre salariul de incadrare de 1019 lei al muritorilor de rand numiti si medici rezidenti si cel al rezidentilor de anapat/ML iar rezultatul da pe undeva pe langa cifra pe care ne-o tot flutura ministrul prin fata ochilor de cateva zile... Eu cred... nu, nu... eu sunt convinsa ca oamenii care au facut calculele astea au cunostinte de matematica si statistica similare cantitativ si calitativ cu ale mele. Iar cine are curajul sa le publice si sa le sustina corectitudinea cu mult patos pana in panzele albe deasemeni. Adica acolo ceva care tinde spre zero...Asta doar daca...dar nu, nu, n-are rost sa fiu paranoica...doar daca nu este vorba la mijloc de o rea vointa si o mica strategie de manipulare...

AMR-ul revine pe contraatac in forta astazi, asa cum este si firesc in situatia data, si cere demisia ministrului infatuat.

Mingea ajunge din nou in terenul celor de la minister.

Astept cu nerabdare si infinita curiozitate eschiva penibila ce va veni din partea acestora...
C-asa-i in tenis...

PS: lectura comunicatelor de presa a ambelor parti este obligatorie pt intelegerea si trairea desfasurarii evenimentelor.

Revista presei...

2009-03-02T15:40:00.016+02:00

Buuun, s-a terminat vacanta, am fost la stagiu, am stat la stagiu- ca veni vorba: mare nebunie azi la UPU, nu pricep de ce lunea e mereu cea mai aglomerata zi-, am dat lucrarea saptamanala, am stat pana si la curs (doar eram plina de energie dupa vacanta), am plecat de la spital si am ajuns, ca omul, acasa. Asta asa bref, in loc de introducere si in loc de "saru'mana fa, buna ziua ba".

Ajunsa acasa in coltul meu prafuit de galaxie bucuresteana, dupa ce-mi arunc toate cele pe birou/pe langa birou, dupa ce scap si de matzone, dau drumul la calculator si ma asez confortabil, cu o cana maaaaare de cafea buna sa mai citesc una alta, incepand cu mailurile, continuand cu forumurile (btw - ai naibii spammeri ce ma seaca sa dau zi de zi banuri si sa dezactivez conturi) si terminand cu niste ziare online...

Ei bine, cand ajung la partea cu "ziarele -online", soarta imi rezerva o surpriza: ministrul sanatatii da un interviu amplu ziarului "Adevarul". Imi zic in sinea mea - "Moaaa, asta e de citit" si ma pun pe treaba. Lectura decurge alene pana cand ma blochez la un paragraf. Asa sunt eu: daca o chestie mi se pare ne-la-locul ei intr-un document scris, pur si simplu nu pot sa trec mai departe, imi pun prea multe intrebari si se face un stufaris de nelamuriri peste care nu pot trece. De data asta m-am blocat dupa ce citisem, stiu si eu, sa zic 20-30% din articol. Sa vedeti ce spune nenea ministrul astfel incat sa reuseasca sa-mi faca mintea sa-mi stea in loc :

" Este normal ca un medic din spital să lucreze
pentru 1.000 de lei pe lună?
-Eu nu cred că există vreun medic de spital care lucrează pentru 1.000 de
lei pe lună. Din toate statisticile pe care le am eu, un medic rezident, care este treapta cea mai mică de pregătire,
are minimum salariul de 1. 900 de lei. Şi are 1. 900 de lei
ţinând cont că nu are gărzi şi sporuri"

Ma stiti, eu cu matematica nu ma inteleg tocmai bine, asa ca am stat calma si mi-am facut cu mult sange rece un calcul scurt pe hartie, cu creionul, inainte sa apuc sa ma enervez (nu care cumva sa-mi consum energia atat de importanta pe niste fleacuri inchipuite) si, dupa cunostintele mele limitate de matematica, rezultatul calculelor arata cam asa: 1.900 lei noi = 1900 x 10.000 = 19.000.000 de lei vechi !!! Ori, stau eu si ma intreb acum retoric: ce rezident are un salariu de 19 milioane de lei vechi , in afara de raritatile de rezidenti pe anapat??? Si plus de asta, chiar ma intreb cator rezidenti li se platesc garzile pe care le fac, sau cei care teoretic au garzile platite (adica cei din ani mari), oare au intr-adevar toate garzile la care ei sunt efectiv in linia a 2 a la garda platite? Presupun ca intuiti macar raspunsurile corecte daca nu cumva le stiti deja... Dl minsitru nu prea le-a intuit, pare-mi-se.

Citind afirmatia de mai sus, spusa sub protectia "statisticilor" oficiale, eu nu mai pot sa continui lectura articolului. Nu stiu care, dar unul dintre noi este prost informat : ori eu, ori dl ministru, nu exclud nici una dintre variante. Plecand insa de la premiza ca eu as avea dreptate (asa cum cred ca am), cel putin pana ma lamuresc ca nu ar fi asa, eu nu pot citi in continuare toaaaata declaratia aia data presei. Sau vreo alta declaratie de-a sa.

Ce incredere sa am eu in ceea ce voi citi in continuare? Ce pretentii pot sa am de la cineva care nu stie exact ce are sub obladuire, dar stie ca trebuie sa faca modificari, sa faca "reforme"? Ce rost are in final sa mai citesc balivernele pe care le indruga in continuare stiind ca sansele sunt foarte mari sa fie niste chestii la fel de rupte de realitate ca cele pe care tocmai le-am citat...

La urma urmei ma simt luata de proasta, fie si ca simplu cititor, teoretic profan - daca nu m-as invarti in cercurile in care ma invart as lua de bun ceea ce zice, oficial, un ministru si mi-as formula o parere si as judeca aiurea niste oameni si niste situatii, dar ma simt luata de proasta fie si ca student la medicina si mai ales ca viitor cadru medical care, spre deosebire de inaltul oficial, mai stie una alta despre real-life-ul sistemului medical...

Chiar m-a indispus articolul asta, damn it!

Cand am citit enormitatea aia de fraza aproape ca as fi ras, daca n-ar fi de plans. Sper sa ma calmez si sa termin de citit articolul, cine stie ce minunatii or mai fi scrise in continuare... doamne-pazeste!

Later edit:

Cel mai probabil "the medical revolution will be blogged", parerea mea. Va amintiti de link-ul catre scrisoarea deschisa a Impricinatului Corn? Ei bine, acel autodafe inca mai face valuri, inca mai starneste reactii (asa cum este si normal) motiv pt care astazi a aparut un nou interviu cu dl dr Chirculescu, interviu amplu pe care il puteti citi aici.

Enjoy!

51...

2009-02-28T11:35:00.010+02:00

Motto:

"Mama, mai naste-ma o data! Prima viata nu prea mi-a iesit. Cui
nu i se poate intampla sa nu traiasca dupa pofta inimii? Dar poate a doua
oara... Tu nu te speria numai din atata si naste-ma mereu." - Marin Sorescu,
"Iona".

51...

...de dorinte

...de rugaciuni

...de drame

...de regrete

...de familii

...de oameni

...51 de vieti salvate, 51 de motive de bucurie, 51 de ganduri si trairi care nu pot fi exprimate nici macar cu 51.000.000 de cuvinte tocite pentru ca, in definitiv, valorii vietii (fie si a unui singur om) nu ii poti aplica parametri- este nemasurabila .

51 de vieti salvate...

Mesajul din sticla

2009-02-24T11:09:00.007+02:00

In general cuvintele isi spun propria poveste. Cu putina atentie asupra semanticii si etimologiei poti descoperi tot ce sta in spatele lor, dincolo de aparenta unor simple vorbe, unei simple insiruiri de litere, poti deslusi definitii, poti descoperi povesti. Fiecare cuvant isi are propria istorie, propriul curriculum vitae. E drept ca le folosim atat de des si intr-un mod reflex incat trecem cu vederea ca fiecare cuvant are un mesaj in sine, nu doar intreaga fraza. Mai rau, expresiile la moda banalizeaza cuvintele, le tocesc mesajul si usor-usor le deturneaza semnificatia si li se uita adevarata poveste.

Cuvintele sunt vii, sunt maruntaiele unui organism in continua dezvoltare, iar daca reusesti sa te imprietenesti cu ele si inveti sa le asculti povestea, cuvintele nu te vor dezamagi niciodata. Vor fi mereu cu tine, la nevoie, te vor scoate din incurcaturi, iti vor sari in aparare, iti vor sta drept scut. Practic, nu te poti juca pur si simplu cu cuvintele, trebuie sa stii cum sa te joci cu ele astfel incat sa le exploatezi la valoare maxima si ele vor face totul, da, chiar totul, pentru tine...

Cum spuneam, daca ai putin spirit de observatie poti vedea povestea din spatele cuvantului...de exemplu...hai sa zic de cuvantul...hmmm...aaa, da... cuvantul "pandispan". Inlatura din mintea ta imaginea prajiturii, ignora memoria gustativa si observa doar cuvantul in sine. Ei bine, acum poti vedea ca este transcrierea fonetica a expresiei "pain de spain", ceea ce ar insemna "painea Spaniei". Daca gugalesti nitel cand ai rabdare si timp liber vei descoperi o intreaga pagina de istorie... Nu-i asa ca sunt frumoase cuvintele?Trebuie doar sa treci peste aparente si sa vrei sa le cunosti. Aproape ca-mi vine sa spun ca si cuvintele sunt un soi de oameni...

Unele cuvinte insa sunt in pericol de a-si pierde povestea chiar acum, sub ochii nostri. Lumea noastra a evoluat mai repede decat lumea cuvintelor astfel incat unele sunt din ce in ce mai depasite si, candva, intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, nimeni nu-si va mai aduce aminte de la ce a plecat denumirea unui obiect. Ei bine, de aceste cuvinte trebuie sa avem noi grija. adica eu, tu, noi, voi... trebuie sa le dam sansa sa le fie gasita povestea exact asa cum eu am gasit povestea painii Spaniei.

Sa luam un exemplu...uite...sa zic cuvantul "sticla". Eu cand spun "sticla" ma gandesc in primul rand la un recipient de o anumita forma pt lichide. De ceva vreme incoace spunem "sticla" atat "sticlelor de sticla" cat si "sticlelor de plastic". In trecut era suficient sa spui "sticla" pt ca era de la sine inteles... materialul tinea locul oricarei alte explicatii. In zilele noastre a aparut paradoxul, sticla nu prea mai este din...sticla, este de fapt un pet, insa iata cum limba romana a fost depasita de modernizare. Presupun ca undeva in viitor vor fi numai "sticle de plastic" sau "sticle de stiu-eu-ce material-se-va-mai-descoperi", iar la toate astea, fiindca trebuie sa poarte un nume, li se va spune simplu..."sticla". Cine va mai sti oare de ce li spune fix "sticla" si nu li se spune "plastic" sau altfel? Riscam ca povestea acestui cuvant, de exemplu, sa intre intr-o etapa de amnezie a societatii...Probabil ca sunt multe astfel de cuvinte care vor avea aceeasi soarta. probabil ca sunt deja destule cuvinte in zilele noastre care si-au pierdut de mult povestea asa cum spun eu.

Cati, oare, vor mai cunoaste cu adevarat, peste, sa zic 200 de ani, mesajul din "sticla"? Iar cand cuvantul va fi murit, inlocuit fiind de alt cuvant nou si mult mai potrivit, cine oare va mai fi in stare sa-i scrie necrologul...?

Multi sunt vocati, pauci vero electi : Rezidentiat 2009, info #02

2009-02-23T10:40:00.010+02:00

Asa cum am promis in postul anterior legat de Rezi 2009 (scris candva prin ianuarie) , revin cu informatii oficiale in ceea ce priveste sus-numitul concurs. Am evitat sa mentionez aici toate zvonurile care au aparut in perioada scursa din ianuarie si pana acum pentru a nu induce in eroare, insa daca vreti sa vedeti "ce mai zice gura lumii" si toate discutiile iscate puteti citi atat pe forumul SSMB cat si pe Imed ipotezele si reactiile, daca va inarmati insa cu muuuuulta rabdare :P

Revenind la informatiile oficiale, pe eMedic se mentioneaza urmatorul lucru:

"Executivul a adoptat, în şedinţa de astăzi, Hotărârea de
Guvern privind aprobarea cifrelor de şcolarizare pentru învăţământul
preuniversitar şi superior de stat în anul şcolar/universitar 2009-2010. În ceea
ce priveşte învăţământul superior, vor fi finanţate de la bugetul de stat:
62.600 de locuri pentru studii universitare de licenţă (anul I), cu 500 de
locuri mai multe decât anul universitar 2008-2009, 35.000 de locuri pentru
studii de masterat, respectiv cu 1.000 de locuri mai mult decât anul universitar
2008-2009, 3.000 locuri pentru studii universitare
de rezidenţiat, 3.500 locuri pentru studii de doctorat, cu 500
de locuri mai mult decât anul universitar 2008-2009."

Cam atat pentru moment legat de rezi 2009. Cand mai aflu ceva, revin cu o noua postare dedicata subiectului.

Multa bafta!

Insemnare

2009-02-18T23:50:00.017+02:00

Pentru astazi aveam planuri marete intru propria-mi gadilare neuronala si imbogatire a cunostintelor medicale in materie de pediatrie - cam vast subiectul ce-i drept dar imi conturasem un plan de atac undeva intr-un colt al mintii mele. Imi printasem chiar si de pe nhlbi.gov "Expert panel reportul no 3 (guidelines for the diagnosis and management of asthma)" fiindca aflai si jeu azi ca americanii introdusera inca de prin 2007 si step 5 si step 6 in evaluarea severitatii astmului si totodata in abordarea terapeutica si zisei sa ma dumiresc. intre timp imi pusei si un semn de carte ca sa citesc si despre "failure to thrive" nu de altceva, dar imi sta in obicei sa citesc nu doar in pas cu materia de curs ci si in concordanta cu (scuze de cacofonie) cazuistica din saloanele noastre si de ieri ni s-a internat un copilas simpatic foc, de 1 anisor, dar care are numai 5700g... ce mai, o groaza de planuri, nu stiu ce-o fi fost in capul meu ca doar ziua n-are 48 de ore ca sa le fac pe toate cate mi le propusesem...

btw, voi ce semne de carte folositi, ca io niciodata nu stiu ce sa-mi pun ca semn si folosesc tot felul de bizarerii pt ca din principiu nu indoi coltul cartilor. acum imi pusesem ca semn de carte un abeslangue d-ala sterilu' de unica folosinta luat din UPU .

in fine, revenind, aveam un avant de speriat. dar soarta mi-e potrivnica. intai incepe un telefon sa sune. apoi fixul. toate intru distragerea atentiei mele de la aprofundarea subiectelor medicale. cand se potolesc telefoanele apare dihania ( a se citi Tomisor - motanul) cu chef de joaca, dar nu orice chef de joaca... un chef amestecat cu o explozie de energie din-aia de alerga prin casa inconvoiat si maraind si se oprea rostogolindu-se si infasurandu-se in covoare. in momente d-astea nu poti sta deoparte, linistit, sa-ti vezi de ale tale pt ca vine peste tine, calca totul in picioare dar nici nu poti interveni prea mult pt ca te darama la propriu daca sare putin pe tine. in concluzie toate au mers astfel incat atentia mea a fost total deturnata de la scopul initial si anume acela de a patrunde tainele astmului (si nu numai) pt a ajunge candva, departe in timp, un nou soare al medicinii romanesti :)) .

intr-un rastimp m-am reintors la birou, fara chef de invatat/citit si imi vine ideea sa-mi fac curat in colectia de Favorites a browserului web... o tona de tampenii se stransesera acolo adaugate si nefolosite. in febra miscarii de click-dreapta-delete, dau peste un link de care uitasem cu desavarsire...era linkul catre "viata in spital". plina de entuziasm deschid dupa multa vreme bucatica aia din forum softpedia si reiau citirea de unde ramasesem cu ceva vreme in urma. nu stiu cum de am uitat de link-ul asta, sincer zic. acum, ca si inainte, citeam si plangeam, citeam si plangeam...de ras. am ras cum n-am mai ras de multa vreme, unde pui, am ras ca nebuna de una singura, io si calculatoru' .

tot citind- citind aflu si de existenta link-ului asta care te duce direct in fieful lui "Maximus Hip" unde mai poti afla si alte povestiri amuzante sau chiar pline de mister despre, ei bine da, ati ghicit, despre viata in spital. mai mult, aflu ca doctorul a scris chiar si o carte pe baza acestor intamplari si acum deja lucreaza la al 2-lea volum.

va recomand sa-l cititi si voi ca sa va descretiti fruntile dupa stresiune, examene sau alte alea, iar mie imi (re)comand sa ma duc sa caut cartea, lucru pe care nu va sfatuiesc si pe voi sa-l faceti, nu de altceva dar am auzit ca se cam epuizeaza stocurile si asta mi-ar scadea mie sansele sa gasesc si sa-mi achizitionez carticica...muahaha...haha...ha!

Nota: daca nu voi fi ajuns maine la stagiu, ei bine, ori e din cauza ca inca mai citesc povestirile lui "Maximus Hip"/serie noire si m-a uitat dumnezeu la calculator, ori voi fi plecat deja catre spital dar deh, cum din berceni pana in tei e cale de o viata ma voi fi ratacit printr-o librarie/pe la chioscurile de carti in cautarea variantei pe baza de celuloza a "vietii in spital", ori poate e din cauza vremii cainoase de afara, ori din cauza izului de vacanta...:D

Btw, vacanta intersemestriala placuta , copilasi!

Medicii, mass-media si societatea

2009-02-15T14:11:00.021+02:00

Citind Comunicatul de presa al CMMB mi-am amintit de o discutie de pe forumul SSMB, discutie pornita undeva in iulie anul trecut, insa la fel de actuala si in zilele astea din pacate... mai mult, aflu de pe Imed cum ca "faima" medicilor romani in a conditiona actul medical depaseste chiar si hotarele, vezi articolul asta din International Herald Tribune...

Acum, imi pun si eu in mod firesc unele intrebari...

Ce reprezinta medicul pentru romanii din ziua de azi?

Care este imaginea medicului in ochii poporului? si mai ales, imaginea medicului este una reala 100%, observata la un esantion reprezentativ astfel incat sa fie generalizata si folosita ca eticheta pentru toata tagma medicala? sau este o imagine preformata de catre mass-media si apoi servita pe tava populatiei avide de stiri de scandal si incapabila de a trece prin filtrul gandirii informatiile reale si exagerarile mediatice?

Adevarat, nimic de spus, sunt medici care chiar le fac gogonate. OK, sa fie aratati cu degetul si trasi la raspundere. mi se pare cat se poate de corect. nu exista padure fara uscaturi. si ca sa nu mai deviez discutia prea mult si sa mai spun ca intr-un fel si umefeul are o vina indirecta, intr-o oarecare masura pt greselile medicilor prost pregatiti in fine, asta e alta mancare de peste, alta discutie.

Ce nu mi se pare normala este etichetarea asta a tuturor medicilor, refuzul unei prezumtii de nevinovatie. romanii cred ca daca esti medic iei spaga (invariabil) si ca ea, spaga, este o conditie sine-qua-non pt actul medical. ia ganditi-va cate babe nu v-au zis cand au aflat ca sunteti studenti la medicina :"lasa maica, nu o sa ai cine stie ce salariu, dar o sa iei la spaaaagi. doftori morti de foame nu am vazut". pe undeva si de la ei pleca toata povestea. sunt convinsa ca o parte dintre roamani au intiativa de a da spaga, fara ca medicul sa o ceara pentru ca "asa stiu ei ca se face" - vezi si expresia impamantenita: "nu ma duc la doctor acum pentru ca nu am bani". ei bine asta e vocea poporului, asta e in mintea lor. ideatia lor se bazeaza pe o serie de idei preconcepute la care tin cu incapatanare. si la care contribuie din plin si mass-media.

Mass-media incurajeaza intr-un fel indobitocirea oamenilor de rand fie din dorinta de a avea subiecte "fierbinti" care prind la public, fie pentru ca pe undeva, nici ei, oamenii de presa, nu sunt efectiv capabili de mai mult. atat pot. vezi stiri precum cele de la pro tv care sustineau ca "...pacientei i-a fost extirpat un...ficat" sau nush ce articol mai citisem eu mai de mult, cred ca in ziarul ziua dc nu ma insel, in care se voia sa se abordeze un subiect delicat, acela al cancerului la romani, si se enumerau printre cauzele de aparitie ale neoplasmelor si conditiile jalnice din spitale. nu mai spun ca "statisticile" din articolul respectiv erau total neconcordante cu realitatea . si alte si alte exemple mai exista, dar astea mi le-am amintit io acusi.

Altfel spus, la relatia asta patologica medici-presa-societate, fiecare si-a adus din plin contributia: parte din medici care sunt corupti si/sau incompetenti (dar nici pe departe TOTI!), parte din presa de scandal dar nu numai, si oamenii de rand, prosti dar multi, care inghit tot ce vad si aud de la presa nemestecat, parte dintre ei patiti intr-adevar, dar parte dintre ei convinsi de existenta "mafiei halatelor albe" din auzite si din...principiu.

Ce ar fi de facut? nu stiu... medicii sa-si vada de ale lor (de fapt de ale pacientilor) si sa se ocupe cat mai bine de educatia lor medicala, sa nu li se poata reprosa mare lucru, presa sa isi faca datoria si sa prezinte stirile OBIECTIV,iar oamenii de rand ar trebui...ei bine... aici nush ce sa zic... la cum sunt oamenii din ziua de azi...tare mi-e teama ca hope is wasted on the hopeless ... nu vad sincer o solutie pentru a tempera niste oameni care spun de exemplu asta (comentariu on-line al unui cetatean cu privire la uciderea medicului din judetul Timis - pare-mi-se, anul trecut):

Felicitari agresorului !!! [Tatal pacientului patit]Dupa ce m-am plimbat
prin spitale cu fiu-miu din cauza unui diagnostic gresit pus de o incompetenta
in halat alb careia legea ii da voie sa se numeasca medic de familie, acelasi
lucru voiam sa-l fac si eu dar am zis ca nu-i frumos sa-l las pe fiu-miu singur
vreo 20 de ani cat stau pe la puscarie. Totusi domnilor si doamnelor medici, ce
cititi aceste comentarii, luati aminte, urmatorul dintre voi cu care ma
intalnesc si da dovada de incompetenta II SPARG CAPATANA !!!, atentie nu este un
eufemism, nu este o amenintare goala, faceti-va meseria bine sau duceti-va la
sapa, pentru ca niciodata nu veti sti cand va intalniti cu mine !!! [18/07/2008
12:32]

Probabil ca acest comunicat al CMMB este o palida incercare de a duce o lupta cu
morile de vant, insa este o lupta ce trebuie dusa. Este un razboi mediatic cu o
pseudopresa cu pretentii de mari jurnalisti dar si cu reale abilitati de
manipulare a maselor.

Maxima debetur puero reverentia

2009-02-12T16:39:00.010+02:00

Motto:

"[...]

O, cat ne lipsesc uneori jucariile!

Dar nu putem nici macar sa fim tristi

Din cauza asta

Si sa palngem din tot sufletul

Tinandu-ne cu mana de piciorul scaunului

Pentru ca noi suntem niste oameni foarte mari

Si nu mai e nimeni mai mare ca noi

Care sa ne mai mangaie..."

Marin Sorescu - "Jucarii"

Lumea adultilor musteste de idioti si ignoranti. Evident, nu intra toata lumea in aceeasi oala, dar sunt incredibil de multi idioti si ignoranti, iar daca ar fi asa, idioti si ignoranti numai pe pielea lor m-ar durea in cot si nici macar acolo de ei. Ignorantii astia de care zic eu se reproduc si nu prin sciziparitate sau inmugurire cum ar fi fost mai firesc pentru cei din regnul lor... nu, nu, nu, ei fac copii. Copii nevinovati care sunt obligati de soarta sa stea in custodia lor, copii care mai devreme sau mai tarziu au de suferit din cauza parintilor.

De curand am renuntat la a mai avea pretentii de la oameni. Am renuntat la a avea pretentii de la persoane care se considera adulte, responsabile si inzestrate cu capacitatea de a gandi. Am plusat si mi-am demontat si o veche prejudecata legata de tigani. Toate astea isi au radacinile in clinica de pediatrie unde imi fac stagiul...

Spuneam ca am renuntat la o veche prejudecata. Am avut placerea ca pe parcursul ultimelor 2 saptamani sa observ destule mamici internate cu sugarei sau prescolari, mamici de aproape toate varstele/ba chiar si bunici si facand parte din toate categoriile sociale.

Surpriza a constat in faptul ca am observat ca tiganii, desi au faima pe care o cunoaste lumea intreaga, isi ingrijesc copii. Ii aduc la spital cand se imbolnavesc, se interneaza cu ei, ii hranesc cu formulele CORECTE de lapte pt varsta lor, le cumpara medicamentele nescesare care nu sunt in farmacia spitalului. Am ramas uimita de cata grija avea una dintre mamici de copilul ei.

Respectiva mamica era tiganca insa era o femeie spirt, cat se poate de luminata la minte. Stia intotdeauna ce trebuie sa faca pt copilulu ei si il observa foaret atent si povestea simptomele copilului cu acuratete, iar in conditiile in care mamele din acelasi salon erau incapabile din diverse motive sa spuna daca proprii copii au tusit sau nu/au avut febra sau nu, ei bine ea stia evolutia fiecarui copil in parte. Plus ca mai avea din cand in cand grija si de un alt copilas din salon a carui mama se invoia zilnic si pleca minim 5 ore din spital. Tot ea, tiganca, ii dadea sa manance si se juca si cu acest copilas downian in lipsa mamei lui. Eu una am fost uimita. Nu ma asteptam si a fost o placere sa vad ca exista si oameni in adevaratul sens al cuvantului si mai ales a fost o reala placere sa descopar lucrul asta la cine nu m-as fi asteptat. Jos palaria.

Pe de alta parte, am vazut o tanara mamica , studenta, din familie instarita, cu un nou-nascut in stare destul de grava, cu suspiciune de sepsis neonatal si care a refuzat sa se interneze cu micutul pe motiv ca ea are sesiune... stiu ca nu e corect sa judec dar mi se pare o atitudine inacceptabila. Unde mai este interesul superior al copilului? Solutii s-ar fi gasit zic eu daca s-ar fi vrut, insa ignoranta unora atinge cote inimaginabile, de-a dreptul criminale...De-asta spuneam ca am renuntat in a mai avea pretentii de la oameni.

Unora le explici graviatatea situatiei si parca explicatiile se lovesc de un geam de sticla dintre tine si ei, fara sa-si atinga scopul. Sunt unele situatii de-a dreptul dezarmante cand efectiv nu ai ce face, oricat de mult ai vrea...de exemplu cand mentalitatea unei tinere insarcinate, persoana cu studii superioare, este la modul: “Ce folos sa-mi fac triplul test? Ca oricum ar fi copilul, chiar si cu Down, eu tot il nasc. Sa-si poarte crucea!”, ei bine, in fata unei astfel de mentalitati ale unor persoane de la care nu te-ai fi asteptat, ce mai este de facut??? Mie cateodata imi pare totul in zadar...

***

Ca sa inchei intr-o nota ceva mai putin indignata si aproape amuzanta, sa va povestesc cum l-am cunoscut pe Adevaratul Mucifer.

Era intr-o dimineata innorata din sezonul virozelor respiratorii. Jos, in departamentul UPU, forfota mare – ceva firesc altfel. Urmatorul pacient este chiar EL. In varsta de doi ani si un pic probabil, ceva mai mare de-o schioapa, intra voios si tinand-o pe mamica lui de mana. Se aseaza confortabil pe pat si zambeste sincer din tot sufletelul lui.

Cum tot este la moda in sezonul asta s-a hotarat pustanul sa faca si el rinofaringita, ca toti prietenii de la gradi, motiv pentru care tuseste copios, face febra si ii curge nasul. Mami s-a speriat si l-a adus la d-na doctor pt o consultatie si o reteta linistitoare. Toate bune si frumoase, aproape ca toata lumea e prietena cu toata lumea pana la vorbele:”luati-l in brate ca sa-l auscult la plamani”.

De aici se declanseaza jihadul, de parca stetoscopul ar fi fost al 2 lea cel mai rau lucru din lume, dupa betisorul de prelevare a exudatului faringian, fireste. Au inceput plansete, urlete, vaiete, fel de fel de miscari din maini si din piciore. Mamica reuseste sa-l tina initial cu spatele spre d-na dr ca aceasta sa poata ausculta. In tot acest timp cel mic racnea , se zbatea si plangea cat putea el de tare. Cand il intoarce cu fata ramanem toti incremeniti pret de o secunda.

Aproape ca auzeam in mintea mea melodia din Psycho... copilul era rosu la fata, lacrimile curgeau siroi si i se innodau la barbita, urla cat il tineau plamanii iar din nari, bilateral, ii atarnau cei mai mari muci pe care i-am vazut vreodata! Erau pana la genunchi...elastici si translucizi, habar n-am cum de nu-i picasera in gura. O secunda a durat incremenirea pt ca nu m-am putut abtine din ras.

Cu siguranta el este Adevaratul Mucifer, neincoronat inca.

Mai jos, o incercare de a schematiza succesiunea evenimentelor, fara a avea pretentia insa de a recrea in totalitate imaginea reala care era intr-adevar de neuitat :))

Una, alta despre sistemul medical

2009-02-07T11:19:00.006+02:00

Azi doar "dau mai departe" ce mai zic unii, altii despre sistem...
Concluziile le trage fiecare dupa posibilitati.

1. Scrisoare deschisa ministrului sanatatii - un autodafe al Impricinatului Corn

2.Schimbarea examenului de admitere, a rezidenţiatului şi mărirea numărului studenţilor cu taxă, soluţii pentru reformarea sistemului de sănătate - "complotarile" d-lui Rector impreuna cu Ministrul Sanatatii si cel al Invatamantului

Spor la citit...lectura este obligatorie :P

Oximoron

2009-02-05T16:35:00.007+02:00

Daca vrei sa vezi realitatile cotidiene, daca vrei sa te inseri in real-life-ul bucurestean, ei bine, in cazul asta, cea mai fidela radiografie ti-o ofera simpla calatorie cu RATB-ul. Indiferent de intervalul orar. RATB-ul este oglinda Bucurestiului, acopera intr-un mod exhaustiv tot ceea ce inseamna tipologie umana pentru ca, mai devreme sau mai tarziu toti, de la badica la opinca, ajungem sa calatorim cu RATB-ul.

In mijloacele de transport in comun poti lua pulsul populatiei, ii poti afla bucuriile si necazurile. Ai putea crede chiar ca masinile RATB-ului sunt leganul civilizatiei moderne bucurestene, ba chiar ai putea intui ca aici se decide soarta cartierelor (cand o bunicuta ia o reteta de nu-stiu-ce mancare pt a o prepara nepotelului de la o alta bunicuta calatoare poti spune ca se decide soarta cartierului, nu-i asa? asta e doar un exemplu)... Toate astea fix aici, in inima metalica a uriaselor masini de transport in comun...

Acum 2 zile, undeva pe la 9 fara un sfert dimineata , ca si ieri, ca si azi, ca si maine de altfel, eram sardinizata in 282 impreuna cu alte vreo 50 de suflete bucurestene a caror medie de varsta, btw, batea fara dar si poate 300 de ani... Si cum ne lasam noi asa purtati in siguranta de marea masina, in timp ce ne inghionteam unii pe altii in acordurile si totodata in ritmurile cvasimelodioase ale fasaitului gecilor groase de iarna se aude zglobie soneria polifonica a unui telefon...

Era o melodie care facea ravagii anii trecuti prin cluburile de aiurea, toate posturile tv de muzica o promovau in heavy-rotation, ce mai, un hit (sau ca sa fiu in ton cu media de varsta a populatiei din respectivul autobuz - un real slagar). Si suna si suna, intr-o veselie...beat dupa beat...si pe mine ma rodea ca nu imi aminteam exact ce melodie era si ce versuri avea... O recunosteam, era undeva intr-un sertar al mintii mele, vorba lui zagre', dar nu gaseam cheita.

In speranta ca imi voi aminti ma uit in jur si incerc sa localizez persoana care avea respectivul ton de apel. Rotesc privirea, scanez batranetul din juru-mi si dau cu ochii peste el, el-posesorul-telefonului. Un batranel simplu, undeva pe la 315 ani, cu o caciula mare de astrahan pe varful capului, geaca de fas (cum altfel) si o imensa plasa de rafie obosita si mohorata ca vremea de afara, tocmai ce raspundea la telefon si incepea o discutie patimasa despre cea mai potrivita marca de ipsos...

Masina ajunge in statie. Cobor. In scurtul drum din statie spre spital am o revelatie... Gasesc cheia pt sertarul secret al inconstientului meu in care aveam ascunse versurile "slagarului". Ma bufneste rasul in plina strada... Inca mai aveam pe retina imaginea batranelului (un batranel-prototip de altfel) cand mi-au rasunat in minte si versurile corespunzatoare tonului sau de apel: "I'm a motherfuckin' P.I.M.P"...

Cum sa nu iubesti Bucurestiul si RATB-ul cand iti ofera atatea ocazii unice in viata?
Eu tocmai descoperisem un oximoron uman...

Anticamera mortii

2009-01-27T20:54:00.012+02:00

In clinica de pediatrie atmosfera este cu totul deosebita. Sunt rasete, sunt plansete, e forfota, sunt mame, sunt copii, sunt jucarii multe si pereti colorati frumos, e zgomot mult... e viata. Totul vibreaza de atata viata.

Daca urci insa scara in spirala si cotesti abil prin coridoarele labirintice ale spitalului ajungi in dreptul unei usi inchise. E usa unei rezerve. Poate cea mai mica rezerva din cate am vazut si cea mai alba. O rezerva de un alb orbitor, imaculat, impersonal si rece. Aici nu e zgomot, nu e raset, nu e planset, nu e dragoste de mama ori suferinta de mama...aici sunt doar ei... se au unul pe celalalt si doar atat. Nedespartiti si de nedespartit. Uniti in suferinta prin soarta si prin...craniu. Sunt gemeni siamezi, imposibil de operat. Isi impart suferinta si singuratatea si functiile vitale...privesc catre noi cu cei mai clari ochi albastri in timp ce aspira avid oxigenul din masca. Vor sa traiasca, dar nu stiu cat pot sa traiasca...

Discutia incepe greu, aproape in soapta si dureaza poate doar un minut...cateva intrebari si raspunsuri legate de amanunte medicale, de malformatiile asociate, de gravitatea situatiei actuale si cum s-a ajuns pana la ea. Atmosfera e apasatoare. Vreau si eu niste oxigen...se respira greu iar el, micutul, din tarcul lui impresurat de aparate care piuie enervant, se uita fix in ochii mei...are cea mai cutremuratoare privire din cate am vazut.

Iesim afara. In trecere pe langa frigiderul din coltul rezervei observ cum pandeste sinistru, undeva la indemana, noua-nouta, o lumanare intr-un paharel rosu...

Noi am intrat si am iesit. Ei au ramas acolo, captivi.
Acolo...in anticamera mortii...

O tempora, o mores!

2009-01-19T15:25:00.011+02:00

In lumea mea mica si egoista mondenitatile isi fac cu greu intrarea... practic eu habar n-am de mondenitati, mondenitatile habar n-au de mine ca sa zic asa, si uite cum fiecare traieste fericit felia lui de viata.

Se intampla insa uneori sa mai aud si eu cate-un zvon, cate-o barfa d-asta...mondena. Aflu astfel de curand, de pe un topic al forumului SSMB, topic deschis de Faninho, cum ca...hmmm...eleva porno (oricine ar fi si fatuca asta) vrea sa dea admiterea la medicina. In fine, discutiile si-au urmat fluxul lor pe forum, nu asta am de gand sa dezvolt acum aici. A fost insa pt prima data cand am auzit de eleva porno si astfel am fost sensibilizata de subiect pt ca era in context cu medicina. Uneori ma comport ca o eozinofila giganta care nu raspunde la stimuli si la IgE decat daca e sensibilizata. In cazul meu personal e vorba in propozitie despre stimulii mondeni.

Buuuun, cum spuneam, aflu si eu de existenta fetei asteia. Intamplarea face ca saptamana trecuta sa imi fac timp si eu, ca niciodata, sa ma uit la teveu. Semne apocaliptice, fireste, pentru ca asta chiar nu imi sta in obisnuinta. Si uitandu-ma io asa ca omu' la teveu constat, cu stupoare, ca eleva porno este deja o "vedeta" consacrata si super-mediatizata...Astfel in contextul tocmai descris mai sus programul tv devine ceva cam asa (exagerez nitel ca sa subliniez ideea):

~o reclama la un detergent ieftin
~eleva porno
~film artistic, fireste "Sport sangeros"
~iarasi eleva porno
~o reclama la un detergent scump
~stirile de la ora 5: 7 crime, 2 sinucigasi, 5 violuri, eleva porno este racolata de proxeneti
~sport: pe un program eleva porno declara ca este dinamovista pana in varful unghiilor, iar pe alt program aflam ca ea spera sa ajunga si in patul lui Cristi Pulhac. Apoi se face rocada: pe primul program este declarata dragostea fata de Pulhac si pe al 2-lea program isi declara dragostea fata de clubul Dinamo...bleah...Parca nu eram destul de oropsita traind cu gandul ca si Nikita este dinamovista :
~meteo: azi ninge, maine sunt 15 grade celsius - eleva porno poate sa mai renunte la cateva articole vestimentare pt a se simti mai in largul ei, gratie incalzirii vremii
~incep talk-show-urile: apesi un buton pe telecomanda - eleva porno spune ca se face fata cuminte, se lasa de filmele XXX si da admiterea la facultatea de medicina. Apesi alt buton pe telecomanda si dai peste alt talk-show...eleva-porno adusa iar in discutie de catre o terta persoana invitata telefonic de la care aflam ca ea, eleva-porno, este personajul central in filmul (xxx, cum altfel) "eleva porno, exmatriculata" inspirat din viata "divei" ...
~stingi televizorul. iei un ziar "usor de citit" (vorba lui Mutu-amintiti-va reclama aia care impanzea si metrourile si masinile de ratb si lumea toata) ca sa iti limpezesti mintea de atatea informatii despre eleva porno si...surpriza...pe o pagina o poza maaaaare dintr-un pictorial al, cui credeti, ... elevei porno si, intr-un final apoteotic (sau mai de graba apoptotic), pe pagina urmatoare poza si articol cu si despre...piticul porno!!!

Realizez ca intr-o perioada relativ scurta eleva porno (si multe alte pseudovedete de altfel) a devenit o prezenta nelipsita in mass-media... Acum, mintea mea in gandul ei isi pune o intrebare ce imi pare mie fireasca: oare astea sunt valorile pe care mass-media trebuie sa le promoveze asiduu? Oare astea sunt exemplele care intr-adevar trebuiesc ultra-mediatizate???

Imi pare mie ca in zilele noastre asistam tot mai des la spectacole grotesti pe care presa le imbratiseaza in fuga ei dupa senzational, dupa rating chior, fara a constientiza, probabil (adica sper macar ca nu constientizeaza), cat de mult influenteaza climatul psiho-social prin imaginile, prin modelele promovate... Mass-media a contribuit din plin la demitizarea valorilor morale pe care generatia mea le-a primit in cursul educatiei, a contribuit la banalizarea raului, a ridicat pe un piedestal inalt vulgaritatea, prostia si arivismul...Si peste toate astea guverneaza el... dumnezeul ales al non-vedetelor intens mediatizate, si anume Dan Diaconescu in direct si in reluare, Dan Diaconescu atemporalul, Dan Diaconescu nascatorul de vedete din nimic...

O tempora, o mores!

Multi sunt vocati, pauci vero electi : Rezidentiat 2009, info #01

2009-01-18T11:58:00.009+02:00

Incep astazi seria unor postari cu informatii legate de rezidentiat. Imi propun sa aduc in principiu numai informatii oficiale, lasand locul doar pentru cateva zvonuri la care voi avea grija sa se inteleaga caracterul neoficial al respectivelor informatii.

Iata ceea ce se stie pana in momentul de fata despre examenul de Rezidentiat din 2009:

Data examenului este 15 noiembrie 2009
Bibliografia ramane aceeasi ca in 2008
Nu se mentioneaza nimic despre o sesiune "de vara" special organizata pentru rezi pe post, asa cum a fost in 2008

(Sursa: site-ul oficial al Ministerului Sanatatii Publice)

Link-uri utile , informatii si arhive cu subiectele din anii precedenti mai gasiti si pe Forumul SSMB. In principiu, informatiile care apar aici vor aparea si pe forum si invers. Voi reveni cu vesti noi imediat ce acestea vor aparea. Pana atunci, numai bine si bafta multa !

Viata bate filmul

2009-01-17T13:06:00.021+02:00

Sfarsit de saptamana. Sfarsit de “mini”stagiu. Sfarsit de zi. Sfarsit de orice urma de vlaga in mine. Afara e o lapovita bacoviana. Si ploua si ninge... si ninge si ploua... Bleah. Trebuie sa ma relaxez dupa lucrarea-examen abia data(adica o lucrare care poarta pompos si nemeritat numele de examen, suficient insa pentru a speria cativa studenti si pentru a se juca putin coarda cu nervii lor). Cu toate ca nu am acordat cine-stie-ce importanta necuvenita lucrarii respective simt totusi nevoia sa ma relaxez. Daca ma gandesc bine e vorba mai degraba despre un melanj complex de plictiseala combinata cu lene care m-a turtit, decat de oboseala. deh, juma’ de zi nu am avut net...e o dependenta bizara care mi-a dat o usoara stare de sevraj. O sa dezvolt si subiectul asta altadata.

In fine, data fiind situatia, am ramas eu si televizorul. De cativa ani obisnuiesc sa ma uit la televizor doar ocazional. Ocazional in adevaratul sens al cuvantului. Intamplarea face ca pe unul dintre programe sa fie filmul “Pathology”...hmm... suna bine imi zic, cu toate ca de ceva vreme incoace nu tocmai filmele cu subiect medical sunt cele care imi induc o stare de relaxare. Whatever. Hai sa vad totusi despre ce e vorba.

Dupa titlu ma asteptam sa fie ceva legat de anatomia patologica...cand colo...sufletu’! ce faceau aia era medicina legala curata. Bineee...adica nu tocmai bine, dar hai sa-mi incordez totusi atentia si sa vad ce se mai intampla, imi repet in sinea mea. Zau ca m-am fortat sa ma uit, asa de curiozitate, dar si curiozitatea mea are limitele ei. In cele din urma am adormit in fotoliu...atat de captivant a fost filmul.

Una peste alta mi s-au strepezit dintii de la gustul lasat de prostia aia de film. A fost cumplit . Ma intreb ce dracu’ imaginatie bolnava tre' sa ai ca sa faci scenariul unui asemenea film? Adica, ok, fiecare cu frustrarile lui dar chiar asa niste idei cosmaresti si derapaje de gandire prea imi arata mie a sablon de gandire patologica. Fac pariu ca prin intermediului filmului asta s-au mai convins, asa din principiu, vreo cativa telespectatori creduli ca medicii sunt niste criminali si le-a rasunat in cap refrenul:” Mama lor a dracu’ de ‘oti si macelari”. Plus ca am gasit jignitor faptul ca filmul a inceput cu juramantul lui Hippocrate si a continuat asa cum a continuat.... Orisicum, nu-l recomand sub nicio forma nimanui spre vizionare...

Stau si ma gandesc ca de-a lungul vietii mele am rumegat peste o duzina de seriale cu subiect medical si asta incepand inca din copilarie. Unele mai slabe, altele mai reusite, mi-au marcat mai mult sau mai putin viata, m-au determinat (si ele) sa fac o alegere fara sa stiu clar in ce ma bag. M-au ademenit, m-au ispitit, m-au amagit, m-au sedus, m-au inselat,mi-au creat o imagine deformata si nerealista despre profesia de medic iar eu acum le-am abandonat, fara insa a regreta o clipa macar decizia luata in urma cu multi ani, decizie la care, cum spuneam, si ele au contribuit intr-o oarecare masura. A se intelege ca au oaresce influenta asupra neofitilor.

Imi pare acum firesc sa le trec in revista, de dragul vremurilor apuse: "Dr Quinn", "MASH", "Chicago Hope", "ER", "Scrubs", "Crossing Jordan" si inca vreo cateva, mai recente: "3 livre", "Bodies", "Pe muchie de bisturiu", "Doc Martin", "Grey’s anatomy", "Dr House", "Clinica"...si simt ca tot mai sunt cateva nementionate, ascunse undeva in partea intunecata a memoriei mele.

Imi amintesc ca in copilarie, atunci cand rulau la teveu serialele din prima parte a enumerarii, nu pierdeam un episod din ele. Le urmaream cu religiozitate si sorbeam fiecare cuvant, respiram si absorbeam prin toti porii fiecare imagine de spital cu toate ca nu intelegeam mai nimic din limbajul pe care il foloseau.

Constientizez acum ca genul asta de seriale trezesc un mare interes doar atunci cand cunostintele medicale sunt de tipul “frog knee level”... Spun asta pt ca de la o vreme efectiv nu mai am rabdare sa le urmaresc. Nu mai poate fi vorba de relaxare pt ca ma si enerveaza. Sa luam "Grey’s" spre exemplu – prea melodramatic si rupt de realitatea rezidentilor din Romania. Sau "Dr House" – o interpretare de exceptie a actorului principal si ... cam atat. Bate la ochi cum cei 3 aghiotanti ai lui House fac toate, dar TOATE manevrele, ca si cum ar fi supraspecializati in toate ramurile medicinii (si nu numai): ei opereaza, ei pun catetere, ei anesteziaza, ei fac probele de laborator si le interpreteaza, ei sunt imagisti, ei sunt internisti, ei fac pe detectivii si cauta mai-stiu-eu-ce otravuri prin casa pacientului in agonie, ce mai, ei sunt autosuficienti pt ca pot sa-si centreze singuri ca apoi sa dea cu capul. Mult prea nerealist din punctul meu de vedere... Mi-a placut in schimb abordarea serialului "Bodies" – (pacat ca a fost mult prea scurt -parca 9 episoade- sau poate tocmai asta a fost un atu al serialului, la urma urmei este enervanta si prelungirea fortata a actiunii unui serial doar pt ca a fost la un moment dat un mare succes), facut de englezi si cu desfasurarea actiunii intr-o clinica de OG. Mi-a placut tocmai pt ca nu se aventurau prea mult in partea clinico-practica legata de medicina si astfel nu aveai ocazia sa numeri pe degete hibele de diagnostic sau de management terapeutic, in schimb scoteau in luminile rampei mancatoria dintre cadrele medicale. L-am gasit ca fiind unul dintre serialele cat de cat mai realiste.

In fine, to cut the long story short, am ajuns acum la aceeasi concluzie ca multi altii: viata bate filmul. Pe genunchi. Intotdeauna. Serialele astea sunt numai niste surogate ieftine si eficiente doar pana intri cu adevarat intr-o clinica. Pana incepi viata in spital si respiri medicina, simti medicina, mananci medicina pe paine, pana ajungi sa nu te desparti o clipa de medicina si asta pentru ca nu vrei dar si pentru ca nu mai poti sa te desprinzi de ea, de viata medicala... si viata este cu totul altfel decat in filmele lor americane...

Trebuiau sa poarte un nume

2009-01-15T13:03:00.006+02:00

Pentru astazi, doar atat: un omagiu in fuga cu ajutorul versurilor lui Marin Sorescu

Eminescu n-a existat.

A existat numai o ţară frumoasă

La o margine de mare

Unde valurile fac noduri albe,

Ca o barbă nepieptănată de crai

Şi nişte ape ca nişte copaci curgători

În care luna îşi avea cuibar rotit.

Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli

Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,

Sau mai simplu: ciobani şi plugari,

Cărora le plăcea să spună,

Seara, în jurul focului poezii ¬

-"Mioriţa" şi "Luceafărul" şi "Scrisoarea III".

Dar fiindcă auzeau mereu

Lătrând la stâna lor câinii,

Plecau să se bată cu tătarii

Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii

Şi cu turcii.

În timpul care le rămânea liber

Între două primejdii,

Aceşti oameni făceau din fluierele lor

Jgheaburi

Pentru lacrimile pietrelor înduioşate,

De curgeau doinele la vale

Pe toţi munţii Moldovei şi ai Munteniei

Şi ai Ţării Bârsei şi ai Ţării Vrancei

Şi ai altor ţări româneşti.

Au mai existat şi nişte codri adânci

Şi un tânăr care vorbea cu ei,

Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt?

Acest tânăr cu ochi mari,

Cât istoria noastră,

Trecea bătut de gânduri

Din cartea cirilică în cartea vieţii,

Tot numărând plopii luminii, ai dreptăţii, ai iubirii,

Care îi ieşeau mereu fără soţ.

Au mai existat şi nişte tei,

Şi cei doi îndrăgostiţi

Care ştiau să le troienească toată floarea

Într-un sărut.

Şi nişte păsări ori nişte nouri

Care tot colindau pe deasupra lor

Ca lungi şi mişcătoare şesuri.

Şi pentru că toate acestea

Trebuiau să poarte un nume,

Un singur nume,

Li s-a spus

Eminescu.

2009. Ziua 1. Spirala timpului

2009-01-01T13:40:00.006+02:00

Acum, la inceput de An Nou, iti urez, cititorule, ca fiecare rasarit de soare sa-ti incalzeasca sufletul, fiecare clar de luna sa iti lumineze chipul si ca fiecare zi sa fie una plina de bucurii, impliniri si izbanda.

In speranta ca o data cu anul ce tocmai a trecut am devenit mai buni, mai rabdatori si mai intelepti, iti urez sanatate si "La multi ani"!

Anca

Spirala Timpului

View SlideShare presentation or Upload your own. (tags: octavian paler)

Born from silence, silence full of it...

2008-12-27T15:19:00.012+02:00

No new year’s day to celebrate. No chocolate covered
candy hearts to give away.
No first of spring. No song to sing. No april
rain. No flowers bloom. No wedding
saturday within the month of june. No
summers high. No warm july. No harvest
moon to light one tender august
night. No autumn breeze. No falling leaves.No
even time for birds to fly to
southern skies. No libra sun. No halloween.No
giving thanks to all the
christmas joy you bring…

Am facut un mic artificiu si am pastrat doar versurile care ma interesau din cantecul lui Stevie Wonder… ce a ramas ati citit mai sus. Le-am ales pt ca pot schita coordonatele vietii unei persoane care sufera de autism.

Imagineaza-ti doar cum ar fi sa traiesti intr-o lume a ta, sa incerci sa comunici in exterior dar sa nu reusesti. Cei din exterior sa incerce la randul lor sa te ajute dar sa nu gaseasca drumul catre tine...sa fii captiv intre doua lumi, prins in anticamera vietii, ratacit intr-un labirint de sticla...

Asa este Petrisor. La numai 6 ani el nu se poate bucura pe deplin de copilarie. Si nici parintii nu se pot bucura de copilaria lui. Petrisor este un copil ca toti ceilalti copii de varsta lui atat doar ca la un moment dat a suferit o tulburare de dezvoltare. Copiii care sufera de autism nu au retard mental, mai mult decat atat, exista forme de autism insotite de genialitate. Acesti copii au nevoie insa de ajutor extern entru a recupera dezvoltarea normala. Cu cat mai precoce interventia terapeutica, cu atat mai mari sansele de integrare in societate.

Petrisor are aceasta sansa. El se joaca, deseneaza, are dorinte. Petrisor poate trece din stadiul de omida in acela de fluture. Are nevoie insa si de ajutorul nostru. El vine cu potentialul, noi putem veni cu aripile...

Daca vrei sa afli mai multe despre Petrisor si campania demarata pentru el , click aici. Mai multe detalii despre autism, aici.

Cartii de matematica, cu drag...

2008-12-23T12:33:00.003+02:00

De cand am terminat liceul am tot involuat la anumite capitole. In special la capitolul “matematica”. Probabil se petrece ceva cu mine pentru ca am o reala problema legata de matematica. Mai corect ar fi sa spun ca am o reala problema legata de aritmetica elementara pt ca matematica-adevarata nu am stiut niciodata. De cand am scapat de obligatiile liceului intr-ale matematicii, am fugit de ea cu picioarele in spinare si i-am negat cu incapatanare existenta. Am uitat pana si sa fac calcule. Imi vine al naibii de greu sa socotesc pana si mici nimicuri de care ma lovesc in viata de zi cu zi. Sunt dependenta de calculatoare, sunt efectiv pierduta fara ele. Si toate astea pentru ca nu mi-a placut matematica de fel. De la un anumit punct nici macar nu am mai inteles nimic din ce voia profu’ de mate de la sufletul meu. Raman antologice vorbele lui dupa teze: “Anca...5! La limita, cu scarba”. Cand m-am vazut cu bacul luat si la matematica (minune!) am scapat din cusca, nimeni nu mai avea sa ma oblige sa fac vreun calcul vreodata. Ce sentiment de libertate inegalabil... si cu toate astea, tot am sentimentul ca am pierdut ceva...

Exista ceva legat de matematica de care imi amintesc cu infinita placere si pe care in timp am ajuns sa-l asociez cu atmosfera copilariei mele, un soi de simbol-metafora. Paradoxal, acest “ceva” este chiar “cartea de matematica”. Cartea de matematica in general, adica oricare dintre manualele scolare pline de exercitii odioase in care adesea imi prindeam urechile cand imi faceam temele. Doar cartea de matematica imi dadea un sentiment de siguranta. Mhmm...chiar siguranta. Siguranta aceea, certitudinea ca ai obtinut un rezultat corect pentru ca il verificai cu raspunsurile de la sfarsitul cartii si corespundea intru-totul, sau chiar si siguranta ca ai gresit pe undeva in timpul rezolvarii daca rezultatul tau nu coincidea cu cel de la sfarsit. Ce usor era pe vremea aia. Pur si simplu stiai in orice clipa ca e bine sau e rau si detineai si controlul absolut. Si singurele probleme pe care le aveam erau cele de matematica.Deh...avantajale stiintelor exacte si ale copilariei. Totodata vantajul asta in mintea mea era concomitent si o hiba a stiintelor exacte fiind exact ceea ce le facea plictisitoare, fade si limitate. Cu toate astea imi lipseste uneori... Am pierdut certitudinea aceea...

Vreau inapoi acea siguranta data de cartea de matematica. Vreau sa pot cauta la sfarsit si sa stiu. Doar sa stiu daca e bine sau nu ceea ce fac. Este singurul lucru care imi lipseste la medicina -siguranta absoluta. Intr-adevar este si ceea ce o face mult mai palpitanta, mai complexa si infinit mai frumoasa decat matematica, dar sunt momente in care simt nevoia de certitudini. Si nu le pot avea. Medicina presupune riscuri. Nu e catusi de putin exacta. Intotdeuna vei avea minim 2 posibile rezultate la care oricum se poate ajunge prin alte minim 2 cai si trebuie sa tii cont mereu ca dintre 2 rele trebuie sa il alegi intotdeauna pe cel mai mic. In fata unor astfel de alegeri, cand orice hotarare balanseaza pe muchia erorii iar miza este viata si/sau calitatea vietii unui om, ar fi minunat sa ai la indemana o carte de matematica si sa te poti uita repede la sfarsit. Sa poti avea certitudinea unei decizii corecte.

As vrea o carte de matematica-vietii de craciun, se poate?
Nu...
Bine, atunci nu vreau nimic.

Dadaisme

2008-12-21T18:50:00.025+02:00

Despre sufletul Bucurestiului meu...

Bucurestiul in precraciun este cumplit. zarva, forfota, frig, intuneric in plina zi, oameni cu priviri goale si comportamente autistice care sunt in stare sa treaca unii prin altii, sa se calce in picioare pentru a se pregati de sarbatoare. bucurestiul devine o scena de lupta cosmareasca incepand din pietele de brazi si terminand cu hipermarketele unde se fura cozonacii din carucior atunci cand s-au terminat cei de la stand. cred ca singurul loc cald si frumos din tot Bucurestiul asta obosit si trist este la mama in bucatarie unde miroase a cozonac cald cu nuca, rahat si scortisoara. e ca "un lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului"...

***

Despre cum am descoperit ca exista mos craciun (de fapt de 3x mos-craciun) si ca fieful lui e in berceni...
in metrou, candva pe la pranz... in Bucurestiul subteran e liniste astazi si asta doar pentru ca e duminica. tacerea e sparta de o discutie pasionata despre counter-strike in retea. hmm...nimic neobisnuit pana aici. ridic privirea, ma uit in jur si vad ca pasionatii de CS erau 3 mos-craciuni. lol. imi zic: "deh, astea sunt vremurile pe care le traim". veneau, evident, de la marsul celor 4000 (sau cati or fi fost) de mos-craciuni organizat astazi si omologat de guiness-book ca fiind un nou record. un pusti de vreo 6 ani statea cuminte pe un scaun langa bunica lui si privea fascinat cu ochi mari si iscoditori. de inteles de altfel, doar nu in fiecare zi ai ocazia sa vezi un mos-craciun metrosexual cu cercel stralucitor in ureche si freza atent facuta discutand cu alti doi mos-craciuni despre nimic altceva decat performantele lor intr-ale CS-ului. copilul zambeste incantat. tocmai si-a vazut un soi de idol. un exemplu. unde pui ca mos craciun sta in berceni...stiam eu ca e un cartier special :)

***

Despre cum am dedus ca dragostea afecteaza si auzul (o fi ca gentamicina, ma gandesc)...
in statia de ratb, asteptand de juma' de vesnicie troleul aud fara voie diverse conversatii... el- un tip cam de varsta mea. isi scoate telefonul si suna. dupa doua secunde se declanseaza jihadul telefonic: "unde m***** m**** umbli, fa?". in alte 2 secunde apare si ea- tanara zambila eleganta, deasemenea de varsta cu mine, zambeste gales si ii sare bucuroasa si docila in brate. de unde deduc eu ca dragostea trebuie sa fie si surda nu numai oarba...apropo de dragoste! cica dragostea dureaza numai 3 ani. zau asa! am citit si pe un stalp la universitate in statia de metrou ceea ce inseamna ca este o afirmatie evidence-based :P iata si dovada vie:

deci: "Dragostea dureaza 3 ani" se joaca luni, 22 decembrie in Laptaria lui Enache, de la ora 20:00. chiar merita vazuta daca ati ramas pe meleaguri bucurestene. este o comedie spumoasa, actuala, intr-o interpretare de exceptie (nu m-as fi asteptat dar a fost o surpriza foarte placuta sa-l descopar pe cristi iacob - actorul). se rade pe saturate, cu lacrimi, se face febra musculara la dreptii abdominali, se merita !

Cat business :D

2008-12-20T14:11:00.002+02:00

So this is Christmas...

2008-12-19T11:18:00.010+02:00

A mai ramas mai putin de o saptamana pana la Craciun…nu as vrea sa ma bag intr-o descriere/discutie a implicatiilor religioase ale acestei mari sarbatori crestine, ale minunii Nasterii si blablabla pt ca din punctul meu de vedere partea asta este cat se poate de personala. Fiecare simte/crede ce vrea si nu trebuie sa fie pus pe tapet in fata tuturor. Nu ma intereseaza aspectele astea. Altceva ma surprinde pe mine in perioada asta - si anume “spiritul craciunului bucurestean”, sau in fine, s-ar putea ca fenomenul sa nu fie limitat la granitele insoritului Bucuresti, dar eu de aici observ lucrurile...

Normal ar fi sa incep totul prin definirea a ceea ce inseamna “spiritul craciunului”. Ei bine, sincera sa fiu, nu mai stiu exact in ce consta cu adevarat acest lucru... peste tot aud refrenul cu “anotimpul in care esti mai bun, stai alaturi de cei dragi si faci cadouri”. Buuun. Si, altceva? Adica, doar atat inseamna Craciunul? Daca atata lucru inseamna Craciunul, atunci, fie-mi cu iertare, dar la ce bun sa mai facem atata caz pe seama lui... nu cumva asa suntem in tot timpul anului? De fapt, asa ar trebui sa fim in tot timpul anului. N-am inteles nici pana in ziua de azi de ce au oamenii nevoie de sarbatori, de zile marcate cu rosu in calendar ca sa se comporte normal...that beats me.

Imi amintesc de cand eram micuta si asteptam Craciunul cu atata infrigurare. Ce vremuuuuri. Bine, pe vremea mea il asteptam pe Mos Gerila, dar nu asta e partea importanta. Nu schimba nimic. Eram absolut fascinata de brad... era atat de mare (de fapt pe langa mine totul era mare), impodobit cu tot felul de jucarele, globulete, bombonele si betele, stralucea si mirosea a... mirosea a... fericire. In noaptea de 24 nu dormeam aproape deloc, ma chinuiam sa stau sub brad si ma trezeam din 3 in 3 ore si intrebam “Babule, ce mai faci?” (in traducere “babule” inseamna “bradule” – am vorbit foarte devreme dar si foarte stricat ). Apoi dimineata ma minunam cum de a venit Mosul si eu nu l-am vazut. Si ma bucuram de cadourile primite. Oricare ar fi fost ele. Ei bine, ce s-a schimbat de atunci? Da, stiu , am crescut, am aflat cine este de fapt Mos Craciun (dureros moment, btw), dar bucuria aia, unde s-a pierdut? Cadouri primesc si acum, bradul este nelipsit...unde este spiritul Craciunului?

Sentimentele mele legate de Craciun au devenit ingrijorator de boante, s-au tocit enorm. Primesc si fac cadouri ca in oricare alta perioada a anului, sunt alaturi de cei dragi ca intotdeauna, doar bradul ce mai confera specificitate. Ah, da si cozonacul cald facut de mama. Altfel, ar fi putut sa se numeasca orice zi Craciun pentru ca eu ma simt cam la fel... Cred ca ma transform in batranul Scrooge.

De fapt daca stau mai bine sa ma gandesc din punctul meu de vedere”Craciunul” este de ceva vreme incoace un bun de larg consum, un bun comercial si o strategie de marketing. In asta s-a transformat Craciunul... nu stiu cine a avut pentru prima oara idee asta, multi ii fac responsabili pe cei de la coca cola pt aducerea in prim-planul strategiei de marketing pe Mos Caciun, pe care l-au imbracat in culorile firmei si l-au omenit pe batran cu respectiva licoare. Si asta undeva prin america anilor ‘20... de atunci lucrurile au tot evoluat. Acum chiar si noi asistam la “comercializarea” si “westernizarea” sarbatorilor de iarna. De exemplu, marile hipermarkete si puzderia de mall-uri bucurestene au inceput cam de la sfarsitul lui octombrie impodobirea cu globulete si ornamente de tot soiul. Din octombrie !!! Au aparut apoi ofertele de sarbatori in toate magazinele la majoritatea produselor. Ulterior au debutat ofertele turistice catre Laponia. S-a stipulat apoi ca este absoulut inacceptabil ca bradul sa fie impodobit ca anul trecut pentru ca s-au modificat radical tendintele in moda pentru iarna 2008. Colindatorii care viziteaza in perioada aceasta mahalalele bucurestene, aceia care colinda cu fanfara, la ei ma refer, s-au emancipat pana si ei, nu mai canta clasicele colinde romanesti, nu, nu, nu, fereasca sfantul. Nu mai au cautare, nu mai aduc profit, a trebuit schimbata strategia de marketing. Si astfel, azi-noapte rasuna berceniul pe ritmul gingal-belsilor si al celorlalte clasice christmas-carols americane: “Joy to the world” si “Let there be peace on earth”. Instrumental, cum spuneam. Tot de ieri am inceput sa primesc pana si esemesuri “de sezon”. Haioase ce-i drept, asta daca nu s-ar termina cu deja obositoarea formula “trimite mai departe la minim 5 prieteni...blablabla”...

Deci ce a mai ramas din Craciun? Ce mai inseamna pana la urma Craciunul, in afara de o profitabila strategie de marketing? Eu una nu mai stiu….s-a transformat in ceva comun si fad. Am pierdut bucuria Craciunului de odinioara, am pierdut notiunea de “spiritul Craciunului”. Le declar nule...

Geneza

2008-12-18T10:20:00.006+02:00

De multe ori am cochetat cu ideea de a-mi face un blog. pana de curand i-am rezistat cu inversunare acestei idei insa acum am cedat . de ce? nici eu nu pot spune. nu e ceva util la prima vedere (cel putin nu pentru mine). nu imi face cafeaua dimineata, nu ii da pisicii de mancare... de fapt nici nu pot avea asa niste pretentii nerealiste de la un biet blog. adevarul este ca blogul meu nu are niciun scop prestabilit, il voi lasa la mana destinului. exact ca in viata, cu minime interventii din partea mea. vedem la sfarsit ce va iesi, daca va fi avut vreo utilitate sau nu. cand va fi acel sfarsit al blogului? cine poate sti? nimeni deocamdata...

bine, bine am zis apoi, dar daca as avea un blog, cum ar trebui sa fie? sa ma gandesc...cred ca ar trebui sa fie micut ( sa nu scriu prea des in el - cred ca asa ar fi cel mai potrivit pentru toata lumea), primitor, nici prea calduros dar nici rece ca o zi de decembrie si neaparat sa miroasa a tei inflorit si a cafea. da, da, da, ar trebui sa fie ca un colt de lume ideala. lumea mea mica si egoista. si sa fie mereu numai ora 9 dimineata si neaparat sa nu existe ziua de luni. daca tot imi creez o mica lume macar sa fie pe gustul meu :P sa revin la descrierea blogului...asaaa...blogul meu ar trebui sa fie ca o amintire placuta din copilarie, ca cel mai bland zambet pe care l-ai vazut vreodata...cate pretentii am, of. ramane de vazut daca reusesc sa-l fac asa cum imi doresc, in timp.

acum vine partea cea mai grea. este decisiva. ce as scrie aici? hmmm...cred ca doar cateva impresii. una azi, alta peste cateva zile, mici amintiri recente, orice se iveste si imi pare mie ca trebuie mentionat si discutat. fiecare postare va fi un suvenir al zilei ce a trecut, al intamplarii ce tocmai s-a sfarsit, al actiunii care s-a finalizat, vor fi suveniruri ale unei existente...

si pentru ca toate acestea trebuiau sa poarte un nume si pentru ca eu nu am avut alta idee mai buna, am imprumutat (in mod nemeritat, e drept) titlul cartii ilustrului Rene Leriche: "Souvenirs de ma vie morte".

Bine te-am gasit, cititorule!