In clinica de pediatrie atmosfera este cu totul deosebita. Sunt rasete, sunt plansete, e forfota, sunt mame, sunt copii, sunt jucarii multe si pereti colorati frumos, e zgomot mult... e viata. Totul vibreaza de atata viata.
Daca urci insa scara in spirala si cotesti abil prin coridoarele labirintice ale spitalului ajungi in dreptul unei usi inchise. E usa unei rezerve. Poate cea mai mica rezerva din cate am vazut si cea mai alba. O rezerva de un alb orbitor, imaculat, impersonal si rece. Aici nu e zgomot, nu e raset, nu e planset, nu e dragoste de mama ori suferinta de mama...aici sunt doar ei... se au unul pe celalalt si doar atat. Nedespartiti si de nedespartit. Uniti in suferinta prin soarta si prin...craniu. Sunt gemeni siamezi, imposibil de operat. Isi impart suferinta si singuratatea si functiile vitale...privesc catre noi cu cei mai clari ochi albastri in timp ce aspira avid oxigenul din masca. Vor sa traiasca, dar nu stiu cat pot sa traiasca...
Discutia incepe greu, aproape in soapta si dureaza poate doar un minut...cateva intrebari si raspunsuri legate de amanunte medicale, de malformatiile asociate, de gravitatea situatiei actuale si cum s-a ajuns pana la ea. Atmosfera e apasatoare. Vreau si eu niste oxigen...se respira greu iar el, micutul, din tarcul lui impresurat de aparate care piuie enervant, se uita fix in ochii mei...are cea mai cutremuratoare privire din cate am vazut.
Iesim afara. In trecere pe langa frigiderul din coltul rezervei observ cum pandeste sinistru, undeva la indemana, noua-nouta, o lumanare intr-un paharel rosu...
Noi am intrat si am iesit. Ei au ramas acolo, captivi.
Acolo...in anticamera mortii...
marți, 27 ianuarie 2009
luni, 19 ianuarie 2009
O tempora, o mores!
In lumea mea mica si egoista mondenitatile isi fac cu greu intrarea... practic eu habar n-am de mondenitati, mondenitatile habar n-au de mine ca sa zic asa, si uite cum fiecare traieste fericit felia lui de viata.
Se intampla insa uneori sa mai aud si eu cate-un zvon, cate-o barfa d-asta...mondena. Aflu astfel de curand, de pe un topic al forumului SSMB, topic deschis de Faninho, cum ca...hmmm...eleva porno (oricine ar fi si fatuca asta) vrea sa dea admiterea la medicina. In fine, discutiile si-au urmat fluxul lor pe forum, nu asta am de gand sa dezvolt acum aici. A fost insa pt prima data cand am auzit de eleva porno si astfel am fost sensibilizata de subiect pt ca era in context cu medicina. Uneori ma comport ca o eozinofila giganta care nu raspunde la stimuli si la IgE decat daca e sensibilizata. In cazul meu personal e vorba in propozitie despre stimulii mondeni.
Buuuun, cum spuneam, aflu si eu de existenta fetei asteia. Intamplarea face ca saptamana trecuta sa imi fac timp si eu, ca niciodata, sa ma uit la teveu. Semne apocaliptice, fireste, pentru ca asta chiar nu imi sta in obisnuinta. Si uitandu-ma io asa ca omu' la teveu constat, cu stupoare, ca eleva porno este deja o "vedeta" consacrata si super-mediatizata...Astfel in contextul tocmai descris mai sus programul tv devine ceva cam asa (exagerez nitel ca sa subliniez ideea):
Se intampla insa uneori sa mai aud si eu cate-un zvon, cate-o barfa d-asta...mondena. Aflu astfel de curand, de pe un topic al forumului SSMB, topic deschis de Faninho, cum ca...hmmm...eleva porno (oricine ar fi si fatuca asta) vrea sa dea admiterea la medicina. In fine, discutiile si-au urmat fluxul lor pe forum, nu asta am de gand sa dezvolt acum aici. A fost insa pt prima data cand am auzit de eleva porno si astfel am fost sensibilizata de subiect pt ca era in context cu medicina. Uneori ma comport ca o eozinofila giganta care nu raspunde la stimuli si la IgE decat daca e sensibilizata. In cazul meu personal e vorba in propozitie despre stimulii mondeni.
Buuuun, cum spuneam, aflu si eu de existenta fetei asteia. Intamplarea face ca saptamana trecuta sa imi fac timp si eu, ca niciodata, sa ma uit la teveu. Semne apocaliptice, fireste, pentru ca asta chiar nu imi sta in obisnuinta. Si uitandu-ma io asa ca omu' la teveu constat, cu stupoare, ca eleva porno este deja o "vedeta" consacrata si super-mediatizata...Astfel in contextul tocmai descris mai sus programul tv devine ceva cam asa (exagerez nitel ca sa subliniez ideea):
- ~o reclama la un detergent ieftin
- ~eleva porno
- ~film artistic, fireste "Sport sangeros"
- ~iarasi eleva porno
- ~o reclama la un detergent scump
- ~stirile de la ora 5: 7 crime, 2 sinucigasi, 5 violuri, eleva porno este racolata de proxeneti
- ~sport: pe un program eleva porno declara ca este dinamovista pana in varful unghiilor, iar pe alt program aflam ca ea spera sa ajunga si in patul lui Cristi Pulhac. Apoi se face rocada: pe primul program este declarata dragostea fata de Pulhac si pe al 2-lea program isi declara dragostea fata de clubul Dinamo...bleah...Parca nu eram destul de oropsita traind cu gandul ca si Nikita este dinamovista :
- ~meteo: azi ninge, maine sunt 15 grade celsius - eleva porno poate sa mai renunte la cateva articole vestimentare pt a se simti mai in largul ei, gratie incalzirii vremii
- ~incep talk-show-urile: apesi un buton pe telecomanda - eleva porno spune ca se face fata cuminte, se lasa de filmele XXX si da admiterea la facultatea de medicina. Apesi alt buton pe telecomanda si dai peste alt talk-show...eleva-porno adusa iar in discutie de catre o terta persoana invitata telefonic de la care aflam ca ea, eleva-porno, este personajul central in filmul (xxx, cum altfel) "eleva porno, exmatriculata" inspirat din viata "divei" ...
- ~stingi televizorul. iei un ziar "usor de citit" (vorba lui Mutu-amintiti-va reclama aia care impanzea si metrourile si masinile de ratb si lumea toata) ca sa iti limpezesti mintea de atatea informatii despre eleva porno si...surpriza...pe o pagina o poza maaaaare dintr-un pictorial al, cui credeti, ... elevei porno si, intr-un final apoteotic (sau mai de graba apoptotic), pe pagina urmatoare poza si articol cu si despre...piticul porno!!!
Realizez ca intr-o perioada relativ scurta eleva porno (si multe alte pseudovedete de altfel) a devenit o prezenta nelipsita in mass-media... Acum, mintea mea in gandul ei isi pune o intrebare ce imi pare mie fireasca: oare astea sunt valorile pe care mass-media trebuie sa le promoveze asiduu? Oare astea sunt exemplele care intr-adevar trebuiesc ultra-mediatizate???
Imi pare mie ca in zilele noastre asistam tot mai des la spectacole grotesti pe care presa le imbratiseaza in fuga ei dupa senzational, dupa rating chior, fara a constientiza, probabil (adica sper macar ca nu constientizeaza), cat de mult influenteaza climatul psiho-social prin imaginile, prin modelele promovate... Mass-media a contribuit din plin la demitizarea valorilor morale pe care generatia mea le-a primit in cursul educatiei, a contribuit la banalizarea raului, a ridicat pe un piedestal inalt vulgaritatea, prostia si arivismul...Si peste toate astea guverneaza el... dumnezeul ales al non-vedetelor intens mediatizate, si anume Dan Diaconescu in direct si in reluare, Dan Diaconescu atemporalul, Dan Diaconescu nascatorul de vedete din nimic...
O tempora, o mores!
duminică, 18 ianuarie 2009
Multi sunt vocati, pauci vero electi : Rezidentiat 2009, info #01
Incep astazi seria unor postari cu informatii legate de rezidentiat. Imi propun sa aduc in principiu numai informatii oficiale, lasand locul doar pentru cateva zvonuri la care voi avea grija sa se inteleaga caracterul neoficial al respectivelor informatii.
Iata ceea ce se stie pana in momentul de fata despre examenul de Rezidentiat din 2009:
- Data examenului este 15 noiembrie 2009
- Bibliografia ramane aceeasi ca in 2008
- Nu se mentioneaza nimic despre o sesiune "de vara" special organizata pentru rezi pe post, asa cum a fost in 2008
(Sursa: site-ul oficial al Ministerului Sanatatii Publice)
Link-uri utile , informatii si arhive cu subiectele din anii precedenti mai gasiti si pe Forumul SSMB. In principiu, informatiile care apar aici vor aparea si pe forum si invers. Voi reveni cu vesti noi imediat ce acestea vor aparea. Pana atunci, numai bine si bafta multa !
sâmbătă, 17 ianuarie 2009
Viata bate filmul
Sfarsit de saptamana. Sfarsit de “mini”stagiu. Sfarsit de zi. Sfarsit de orice urma de vlaga in mine. Afara e o lapovita bacoviana. Si ploua si ninge... si ninge si ploua... Bleah. Trebuie sa ma relaxez dupa lucrarea-examen abia data(adica o lucrare care poarta pompos si nemeritat numele de examen, suficient insa pentru a speria cativa studenti si pentru a se juca putin coarda cu nervii lor). Cu toate ca nu am acordat cine-stie-ce importanta necuvenita lucrarii respective simt totusi nevoia sa ma relaxez. Daca ma gandesc bine e vorba mai degraba despre un melanj complex de plictiseala combinata cu lene care m-a turtit, decat de oboseala. deh, juma’ de zi nu am avut net...e o dependenta bizara care mi-a dat o usoara stare de sevraj. O sa dezvolt si subiectul asta altadata.
In fine, data fiind situatia, am ramas eu si televizorul. De cativa ani obisnuiesc sa ma uit la televizor doar ocazional. Ocazional in adevaratul sens al cuvantului. Intamplarea face ca pe unul dintre programe sa fie filmul “Pathology”...hmm... suna bine imi zic, cu toate ca de ceva vreme incoace nu tocmai filmele cu subiect medical sunt cele care imi induc o stare de relaxare. Whatever. Hai sa vad totusi despre ce e vorba.
Dupa titlu ma asteptam sa fie ceva legat de anatomia patologica...cand colo...sufletu’! ce faceau aia era medicina legala curata. Bineee...adica nu tocmai bine, dar hai sa-mi incordez totusi atentia si sa vad ce se mai intampla, imi repet in sinea mea. Zau ca m-am fortat sa ma uit, asa de curiozitate, dar si curiozitatea mea are limitele ei. In cele din urma am adormit in fotoliu...atat de captivant a fost filmul.
Una peste alta mi s-au strepezit dintii de la gustul lasat de prostia aia de film. A fost cumplit . Ma intreb ce dracu’ imaginatie bolnava tre' sa ai ca sa faci scenariul unui asemenea film? Adica, ok, fiecare cu frustrarile lui dar chiar asa niste idei cosmaresti si derapaje de gandire prea imi arata mie a sablon de gandire patologica. Fac pariu ca prin intermediului filmului asta s-au mai convins, asa din principiu, vreo cativa telespectatori creduli ca medicii sunt niste criminali si le-a rasunat in cap refrenul:” Mama lor a dracu’ de ‘oti si macelari”. Plus ca am gasit jignitor faptul ca filmul a inceput cu juramantul lui Hippocrate si a continuat asa cum a continuat.... Orisicum, nu-l recomand sub nicio forma nimanui spre vizionare...
Stau si ma gandesc ca de-a lungul vietii mele am rumegat peste o duzina de seriale cu subiect medical si asta incepand inca din copilarie. Unele mai slabe, altele mai reusite, mi-au marcat mai mult sau mai putin viata, m-au determinat (si ele) sa fac o alegere fara sa stiu clar in ce ma bag. M-au ademenit, m-au ispitit, m-au amagit, m-au sedus, m-au inselat,mi-au creat o imagine deformata si nerealista despre profesia de medic iar eu acum le-am abandonat, fara insa a regreta o clipa macar decizia luata in urma cu multi ani, decizie la care, cum spuneam, si ele au contribuit intr-o oarecare masura. A se intelege ca au oaresce influenta asupra neofitilor.
Imi pare acum firesc sa le trec in revista, de dragul vremurilor apuse: "Dr Quinn", "MASH", "Chicago Hope", "ER", "Scrubs", "Crossing Jordan" si inca vreo cateva, mai recente: "3 livre", "Bodies", "Pe muchie de bisturiu", "Doc Martin", "Grey’s anatomy", "Dr House", "Clinica"...si simt ca tot mai sunt cateva nementionate, ascunse undeva in partea intunecata a memoriei mele.
Imi amintesc ca in copilarie, atunci cand rulau la teveu serialele din prima parte a enumerarii, nu pierdeam un episod din ele. Le urmaream cu religiozitate si sorbeam fiecare cuvant, respiram si absorbeam prin toti porii fiecare imagine de spital cu toate ca nu intelegeam mai nimic din limbajul pe care il foloseau.
Constientizez acum ca genul asta de seriale trezesc un mare interes doar atunci cand cunostintele medicale sunt de tipul “frog knee level”... Spun asta pt ca de la o vreme efectiv nu mai am rabdare sa le urmaresc. Nu mai poate fi vorba de relaxare pt ca ma si enerveaza. Sa luam "Grey’s" spre exemplu – prea melodramatic si rupt de realitatea rezidentilor din Romania. Sau "Dr House" – o interpretare de exceptie a actorului principal si ... cam atat. Bate la ochi cum cei 3 aghiotanti ai lui House fac toate, dar TOATE manevrele, ca si cum ar fi supraspecializati in toate ramurile medicinii (si nu numai): ei opereaza, ei pun catetere, ei anesteziaza, ei fac probele de laborator si le interpreteaza, ei sunt imagisti, ei sunt internisti, ei fac pe detectivii si cauta mai-stiu-eu-ce otravuri prin casa pacientului in agonie, ce mai, ei sunt autosuficienti pt ca pot sa-si centreze singuri ca apoi sa dea cu capul. Mult prea nerealist din punctul meu de vedere... Mi-a placut in schimb abordarea serialului "Bodies" – (pacat ca a fost mult prea scurt -parca 9 episoade- sau poate tocmai asta a fost un atu al serialului, la urma urmei este enervanta si prelungirea fortata a actiunii unui serial doar pt ca a fost la un moment dat un mare succes), facut de englezi si cu desfasurarea actiunii intr-o clinica de OG. Mi-a placut tocmai pt ca nu se aventurau prea mult in partea clinico-practica legata de medicina si astfel nu aveai ocazia sa numeri pe degete hibele de diagnostic sau de management terapeutic, in schimb scoteau in luminile rampei mancatoria dintre cadrele medicale. L-am gasit ca fiind unul dintre serialele cat de cat mai realiste.
In fine, to cut the long story short, am ajuns acum la aceeasi concluzie ca multi altii: viata bate filmul. Pe genunchi. Intotdeauna. Serialele astea sunt numai niste surogate ieftine si eficiente doar pana intri cu adevarat intr-o clinica. Pana incepi viata in spital si respiri medicina, simti medicina, mananci medicina pe paine, pana ajungi sa nu te desparti o clipa de medicina si asta pentru ca nu vrei dar si pentru ca nu mai poti sa te desprinzi de ea, de viata medicala... si viata este cu totul altfel decat in filmele lor americane...
In fine, data fiind situatia, am ramas eu si televizorul. De cativa ani obisnuiesc sa ma uit la televizor doar ocazional. Ocazional in adevaratul sens al cuvantului. Intamplarea face ca pe unul dintre programe sa fie filmul “Pathology”...hmm... suna bine imi zic, cu toate ca de ceva vreme incoace nu tocmai filmele cu subiect medical sunt cele care imi induc o stare de relaxare. Whatever. Hai sa vad totusi despre ce e vorba.
Dupa titlu ma asteptam sa fie ceva legat de anatomia patologica...cand colo...sufletu’! ce faceau aia era medicina legala curata. Bineee...adica nu tocmai bine, dar hai sa-mi incordez totusi atentia si sa vad ce se mai intampla, imi repet in sinea mea. Zau ca m-am fortat sa ma uit, asa de curiozitate, dar si curiozitatea mea are limitele ei. In cele din urma am adormit in fotoliu...atat de captivant a fost filmul.
Una peste alta mi s-au strepezit dintii de la gustul lasat de prostia aia de film. A fost cumplit . Ma intreb ce dracu’ imaginatie bolnava tre' sa ai ca sa faci scenariul unui asemenea film? Adica, ok, fiecare cu frustrarile lui dar chiar asa niste idei cosmaresti si derapaje de gandire prea imi arata mie a sablon de gandire patologica. Fac pariu ca prin intermediului filmului asta s-au mai convins, asa din principiu, vreo cativa telespectatori creduli ca medicii sunt niste criminali si le-a rasunat in cap refrenul:” Mama lor a dracu’ de ‘oti si macelari”. Plus ca am gasit jignitor faptul ca filmul a inceput cu juramantul lui Hippocrate si a continuat asa cum a continuat.... Orisicum, nu-l recomand sub nicio forma nimanui spre vizionare...
Stau si ma gandesc ca de-a lungul vietii mele am rumegat peste o duzina de seriale cu subiect medical si asta incepand inca din copilarie. Unele mai slabe, altele mai reusite, mi-au marcat mai mult sau mai putin viata, m-au determinat (si ele) sa fac o alegere fara sa stiu clar in ce ma bag. M-au ademenit, m-au ispitit, m-au amagit, m-au sedus, m-au inselat,mi-au creat o imagine deformata si nerealista despre profesia de medic iar eu acum le-am abandonat, fara insa a regreta o clipa macar decizia luata in urma cu multi ani, decizie la care, cum spuneam, si ele au contribuit intr-o oarecare masura. A se intelege ca au oaresce influenta asupra neofitilor.
Imi pare acum firesc sa le trec in revista, de dragul vremurilor apuse: "Dr Quinn", "MASH", "Chicago Hope", "ER", "Scrubs", "Crossing Jordan" si inca vreo cateva, mai recente: "3 livre", "Bodies", "Pe muchie de bisturiu", "Doc Martin", "Grey’s anatomy", "Dr House", "Clinica"...si simt ca tot mai sunt cateva nementionate, ascunse undeva in partea intunecata a memoriei mele.
Imi amintesc ca in copilarie, atunci cand rulau la teveu serialele din prima parte a enumerarii, nu pierdeam un episod din ele. Le urmaream cu religiozitate si sorbeam fiecare cuvant, respiram si absorbeam prin toti porii fiecare imagine de spital cu toate ca nu intelegeam mai nimic din limbajul pe care il foloseau.
Constientizez acum ca genul asta de seriale trezesc un mare interes doar atunci cand cunostintele medicale sunt de tipul “frog knee level”... Spun asta pt ca de la o vreme efectiv nu mai am rabdare sa le urmaresc. Nu mai poate fi vorba de relaxare pt ca ma si enerveaza. Sa luam "Grey’s" spre exemplu – prea melodramatic si rupt de realitatea rezidentilor din Romania. Sau "Dr House" – o interpretare de exceptie a actorului principal si ... cam atat. Bate la ochi cum cei 3 aghiotanti ai lui House fac toate, dar TOATE manevrele, ca si cum ar fi supraspecializati in toate ramurile medicinii (si nu numai): ei opereaza, ei pun catetere, ei anesteziaza, ei fac probele de laborator si le interpreteaza, ei sunt imagisti, ei sunt internisti, ei fac pe detectivii si cauta mai-stiu-eu-ce otravuri prin casa pacientului in agonie, ce mai, ei sunt autosuficienti pt ca pot sa-si centreze singuri ca apoi sa dea cu capul. Mult prea nerealist din punctul meu de vedere... Mi-a placut in schimb abordarea serialului "Bodies" – (pacat ca a fost mult prea scurt -parca 9 episoade- sau poate tocmai asta a fost un atu al serialului, la urma urmei este enervanta si prelungirea fortata a actiunii unui serial doar pt ca a fost la un moment dat un mare succes), facut de englezi si cu desfasurarea actiunii intr-o clinica de OG. Mi-a placut tocmai pt ca nu se aventurau prea mult in partea clinico-practica legata de medicina si astfel nu aveai ocazia sa numeri pe degete hibele de diagnostic sau de management terapeutic, in schimb scoteau in luminile rampei mancatoria dintre cadrele medicale. L-am gasit ca fiind unul dintre serialele cat de cat mai realiste.
In fine, to cut the long story short, am ajuns acum la aceeasi concluzie ca multi altii: viata bate filmul. Pe genunchi. Intotdeauna. Serialele astea sunt numai niste surogate ieftine si eficiente doar pana intri cu adevarat intr-o clinica. Pana incepi viata in spital si respiri medicina, simti medicina, mananci medicina pe paine, pana ajungi sa nu te desparti o clipa de medicina si asta pentru ca nu vrei dar si pentru ca nu mai poti sa te desprinzi de ea, de viata medicala... si viata este cu totul altfel decat in filmele lor americane...
joi, 15 ianuarie 2009
Trebuiau sa poarte un nume
Pentru astazi, doar atat: un omagiu in fuga cu ajutorul versurilor lui Marin Sorescu
Eminescu n-a existat.
A existat numai o ţară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barbă nepieptănată de crai
Şi nişte ape ca nişte copaci curgători
În care luna îşi avea cuibar rotit.
Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani şi plugari,
Cărora le plăcea să spună,
Seara, în jurul focului poezii ¬
-"Mioriţa" şi "Luceafărul" şi "Scrisoarea III".
Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii
Şi cu turcii.
În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
Aceşti oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduioşate,
De curgeau doinele la vale
Pe toţi munţii Moldovei şi ai Munteniei
Şi ai Ţării Bârsei şi ai Ţării Vrancei
Şi ai altor ţări româneşti.
Au mai existat şi nişte codri adânci
Şi un tânăr care vorbea cu ei,
Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt?
Acest tânăr cu ochi mari,
Cât istoria noastră,
Trecea bătut de gânduri
Din cartea cirilică în cartea vieţii,
Tot numărând plopii luminii, ai dreptăţii, ai iubirii,
Care îi ieşeau mereu fără soţ.
Au mai existat şi nişte tei,
Şi cei doi îndrăgostiţi
Care ştiau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.
Şi nişte păsări ori nişte nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi şi mişcătoare şesuri.
Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.
joi, 1 ianuarie 2009
2009. Ziua 1. Spirala timpului
Acum, la inceput de An Nou, iti urez, cititorule, ca fiecare rasarit de soare sa-ti incalzeasca sufletul, fiecare clar de luna sa iti lumineze chipul si ca fiecare zi sa fie una plina de bucurii, impliniri si izbanda.
In speranta ca o data cu anul ce tocmai a trecut am devenit mai buni, mai rabdatori si mai intelepti, iti urez sanatate si "La multi ani"!
Anca
In speranta ca o data cu anul ce tocmai a trecut am devenit mai buni, mai rabdatori si mai intelepti, iti urez sanatate si "La multi ani"!
Anca
Abonați-vă la:
Postări (Atom)